Programul prima cască

 
Stați liniștiți nu vorbim de vreun program guvernamental cu fonduri europene, nici despre vouchere oferite de primăria capitalei pentru achiziționarea de căști. Inițiem o serie de răspunsuri la întrebările cele mai comune de tipul: „Ce [...] să-mi iau?” Astăzi vorbim despre cască, iar în articolele următoare despre motocicletă, geacă, mănuși, ghete și pantaloni.

Booooon, având în vedere că ați citit articolul nostru despre tipurile de căști cu plusurile și minusurile lor (dar nu l-ați citit, așa că citiți-l aici: „Full, Flip sau Open?”), vă recomandăm ca prima cască achiziționată să fie una full-face la un buget minim de 500 de lei, sau mediu de circa 1.000 de lei. Buget mare, „pentru că e capul meu”, ar fi cam de 3.000 de lei, dar atunci nu vă mai plângeți că e școala scumpă 😛

De ce full-face?
Oferă cel mai mare grad de protecție, într-o construcție simplă și solidă, în care singura parte mobilă este viziera. În ce privește prinderea sub bărbie, o recomandăm pe cea cu inele („D-rings”) tot pentru că este „simplă și solidă”, față de cureaua din plastic, care este într-adevăr mai rapidă, dar ai cărei dinți de plastic se uzează în timp.

Dezavantaje
Toate căștile au și-și. Dacă ar fi să găsim un minus căștilor full-face ar fi că au o aerisire slabă, cu toate cele trei port-uri care se găsesc de obicei pe ele. Sunt bune primăvara-toamna și-s „rele” vara, când e cald...

Ce mărci
Eram sigur că o să ajungem și aici, să facem reclamă deși nu vrem. Fără a da o listă exhaustivă, putem numi câteva mărci în ordinea crescătoare a prețurilor: Biltwell, Lazer, Scorpion, Nolan, MT, HJC, AGV, ICON, Bell, Schuberth, Shoei și Arai.

De unde diferențele de preț?
Materialele care compun căștile sunt în general aceleași: polistiren, fibră de sticlă, poliester și, pe ici pe colo, carbon sau chiar piele. Diferențele pot veni de la: calitatea componentelor, calitatea asamblării, gradul de antifonare, aerisire, aerodinamicitate, rigiditate. De exemplu, căștile pentru curse sunt mai fixe atunci când sunt purtate, mai zgomotoase, mai aerodinamice și mai scumpe. Dar dacă nici n-ai început școala și ai ieșit din magazin cu o asemenea cască trebuie să îți amintim de vorba aceea: „Nu întreba frizerul dacă e necesar sau nu să te tunzi.”

Foto: Bell Helmets
Text: Alex Cercel

Cărți moto românești, pe care greu le mai găsești (III): „285 de zile în căutarea verii”

 

După celebra „Vând kilometri” a lui Mihai Barbu, și interesanta „Care este povestea ta?” a lui Silviu Florea, episodul 3 al acestui serial, inițiat de Titi Fătu, ne pune pe masă:
„285 de zile în căutarea verii”, scrisă de Alexandru Maruseac. Este prima carte în care vorbim despre o călătorie moto făcută în cuplu.

Ce călătorie au făcut cei doi?
Alex și Andreea s-au gândit să-și petreacă vara într-un mod inedit: să traverseze pe motocicletă cele două Americi, de la nord la sud. Au renunțat temporar la job-uri, au încălecat pe-o șa și s-au dus la Montreal. După o urcare spre Alaska au îndreptat motocicleta spre cel mai sudic oraș al lumii, Ushuaia. Au ajuns și mai departe, e adevărat că fără motor, au pus piciorul chiar în Antarctica!
A fost o călătorie lungă și palpitantă, cu mici incidente prin America Latină dar, din fericire, fără alte probleme în afară de frig. Ceea ce au considerat ei a fi cele mai călduroase luni ale sezonului moto s-au dovedit a fi... inspirația pentru titlul cărții.

Pe ce motocicletă au mers?
Au călătorit împreună pe un Suzuki V Strom de 650cc, botezat Gunnar, după numele gâștei ghid din povestea lui Nils Holgersson.

Ce a fost deosebit la această călătorie?
Din câte știu parcurgerea celebrei rute Panamericane a fost făcută de ei în premieră românească, dar călătoria lor a fost în primul rând despre oameni și abia apoi despre locuri. Barierele lingvistice nu au fost o problemă când cineva a vrut să ajute, iar asta au descoperit și ei în Americi, în special în regiunile vorbitoare de spaniolă. Întâlnirile cu diverse personaje sunt povestite cu mult umor. 

Cât de greu e de obținut?
Cartea a fost publicată într-o singură ediție și a fost foarte greu de găsit după epuizarea stocului. Eu am avut norocul să o primesc de la un alt motociclist care o avea în biblioteca personală.

Text și Foto: Titi Fătu
Redactor: Alex Cercel

„Cât durează până iau permisul?”

 
Dacă îți permiți o motocicletă nouă din primul showroom vizitat, sau dacă vrei să pleci în vacanță într-o țară în care poți închiria scutere și motorete, atunci te înțelegem.
Dacă nu, atunci de unde graba? Oricât de presat ai fi cu rezolvarea rapidă a formalităților, „festina lente”, cum spuneau latinii, că oricum durează... Două luni ar fi răspunsul rapid, iar cel lung în cele ce urmează:

Școala durează
minimum 30 de zile din momentul în care te-ai înscris. Pentru înscriere trebuie să aduci toate actele în aceeași zi: cazier, copie carte de identitate și permis (dacă e cazul), fișă medicală și aviz psihologic.
Asta nu înseamnă că toți elevii termină școala într-o lună. De ce nu? Pentru că: vin rar la ore, vor să vină mai des dar e aglomerat, lucrează în străinătate și fac școala în țară, lucrează în timpul săptămânii și nu pot veni decât în weekend, învață greu și le trebuie ore suplimentare etc.
„Până când pot să mă întind cu școala?” Cele 26 de ore obligatorii se pot face în maximum 6 luni. Dacă depășiți acest termen, trebuie să vă înscrieți din nou la școală.

Examenul teoretic se poate susține
la 1-3 zile după efectuarea ultimei ședințe, sau la 1-3 luni. De ce 1-3 zile? Pentru că orele efectuate de elevi trebuie raportate Autorității Rutiere Române, iar raportarea nu se face în aceeași zi lucrătoare, ci în următoarea, care poate fi după weekend.
De ce 1-3 luni? Deși unii elevi spun că se grăbesc să dea cât mai repede să sala și că vor dosarul „acum dacă se poate”, odată ce primesc fișa de școlarizare dispar o vreme. Nu știm de ce...
Oricum aveți timp, termenul legal pentru a susține examenul teoretic și pe cel practic este de 12 luni de la data eliberării dosarului. Programarea la sală nu o face școala, ci fiecare elev, personal.

Programarea la examenul practic durează
minimum 1 săptămână și maximum 2 luni. Acest lucru este dincolo de controlul școlii, fiind stabilit exclusiv de către DRPCIV, în funcție de numărul de candidați dintr-o anumită perioadă și, de asemenea, în funcție de numărul de examinatori disponibili pentru moto.

Permisul vine
în aproximativ 5 cinci zile lucrătoare, uneori mai puțin, de la data examenului practic. Permisul nu mai poate fi ridicat de la sediul DRPCIV, fiind livrat exclusiv de Poșta Română, în regim prioritar, doar la adresa din cartea de identitate (sau de pe viza de flotant a CI).
„Respins” la prima examinare? Adăugați 16 zile lucrătoare, 3 ședințe suplimentare, plus raportare, programare și timpul de livrare.

În concluzie, „Cât durează până iau permisul?” se poate calcula pe baza următoarei formule:

• vii rar la ore + nu știi dacă vrei = 1 an;
• vii des + noroc la programare = 2 luni;
• medie aritmetică + marjă de toleranță + teoria relativității = 3 luni.
  

Spor, baftă și succes!

P.S. V-ar putea interesa și un alt articol al nostru: 
„Care-i cea mai bună perioadă pentru înscriere?”

Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel