De Crăciun, de citit, ceva bun

 
Toată lumea vă recomandă ceva „cadouri de ultim moment”, ceva de „cumpărat urgent”, ceva care „ajunge repede dacă comanzi acum”,
dar noi nu! Noi vă recomandăm ceva ce puteți citi de Crăciun, dar și după aceea, că oricum e bun. 
Țineți GoogleTranslate aproape pentru că trebuie să fiți francofoni, germanofoni sau măcar anglofoni. Bineînțeles, începem șirul de recomandări cu cărțile apărute anul acesta despre motociclete, călătorii cu motociclete și călători:

În 2021, una dintre cele mai așteptate apariții a fost cartea lui Ted Simon, autorul celebrei Jupiter's Travels:
„Don't Boil the Canary” este o autobiografie ce a ieșit de la tipar chiar în această lună!
În ultimii doi ani Ted, acum nonagenar, a așternut treptat pe hârtie amintirile sale începând cu copilăria în Londra și până la momentul plecării în celebra călătorie în jurul lumii. Cartea mai poate ajunge la voi de Crăciun, dacă o comandați din Franța, direct de la Ted.

Apropo de Franța, o carte apărută la începutul anului este „L'Australie, c'est en bas à droite”, a scriitoarei 
Anne-France Dautheville.
În acest volum recent Anne-France, prima femeie care a făcut turul lumii solo pe motocicletă, relatează călătoria de la mijlocul anilor '70, făcută pe tărâmul primar al Australiei. Despre Anne-France și noua sa carte puteți afla mai multe citind articolul HeyMotoMag din februarie 2021.

Tot în acest an au apărut pe piață două albume aniversare a doi mari producători de motociclete: Indian și Moto Guzzi. Indian Motorcycles, cel mai vechi producător american, a împlinit anul acesta 120 de ani, iar Moto Guzzi, cea mai veche marcă italiană cu producție neîntreruptă, a împlinit 100 de ani. 

Ambele volume,
„The Complete Book of Moto Guzzi 100th Anniversary Edition” și „Indian Motorcycle 120 Years of America's First Motorcycle Company” sunt disponibile în România. 
La mulți ani lor, lectură plăcută vouă, căci aceste albume nu sunt publicitar-plictisitoare, ci istorii relatate cu talent scriitoricesc de către specialiștii Ian Falloon și Darwin Holmstrom. 

În 2020 au apărut, cu termen de valabilitate nelimitat, pentru că și ele au fost bine scrise, următoarele: „Our Ridiculous World Trip” despre tura incredibilă cu un scuter cu ataș (!) a britanicilor Matt Bishop și Reece Gilkes, „Home By Seven” scrisă de Steph Jeavons, o fată de familie, care a reușit totuși să ajungă cu motocicleta la baza antarctică ucraineană și să tragă acolo o beție, de bucurie, și „Going The Wrong Way” a irlandezului Chris Donaldson, ce descrie tentativa sa de a ajunge în Australia, soldată cu traversarea Africii de la nord la sud și a Atlanticului de la sud la nord. Despre aceasta din urmă puteți afla mai multe citind articolul HeyMotoMag din iunie '21.

La final strecurăm și ceva
în limba germană printre eventualele cadouri de Crăciun: „Motorrad Abenteuer Touren” este o enciclopedie de peste 400 de pagini în care Bernd Tesch a reușit să includă 262 de călătorii moto începând din 1905 și până în 1993! Această adevărată Capo d'Opera poate fi achiziționată direct de la documentatul autor.

După atâtea recomandări nu ne mai rămân decât urări: din partea echipei HeyMoto vă dorim lecturi inspiraționale și împlinirea tuturor planurilor, 
de călătorie!

Text: Alex Cercel
Fotografiile aparțin autorilor.

Adi Dima, un actor rapid

 

Parafrazăm o melodie celebră pentru a pretexta un interviu cu un tip special: ieșit de pe băncile școlii românești de teatru, dar și de pe șeile școlii HeyMoto, Adi Dima a reușit să îmbine actoria cu viteza și vlogging-ul cu analiza. 

Cum de s-a putut?
Cu permisul moto ce-ai făcut?
Dacă ar fi să ne luăm după facultatea absolvită putem să zicem că, de meserie, sunt actor, dar având în vedere contextul pandemic, colaborările cu teatrul au luat o mică pauză. 
În ultima vreme m-am concentrat pe lucrurile care funcționează: dublajul de desene animate, filme artistice, și producția eblogAUTO, unde eu prezint majoritatea review-urilor. Deci dacă ți se pare că vocea din desenele la care se uită copilul tău seamănă cu vocea tipului de pe YouTube care îți prezintă cine știe ce mașină cu 5585993535 cai putere, nu-ți face griji, nu o iei razna, s-ar putea să fie una și aceeași persoană. 

Permisul moto îl am de doi ani și până acum n-am căzut niciodată de pe motocicletă. Jur pe roșu! Faptul că scapi motocicleta manevrând-o în parcare nu se pune...

Cum ți-a afectat popularitatea
permisul de categoria A?
E mult mai ușor să agăț pe Tinder, imediat cum aduc în discuție faptul că am motocicletă, interesul partenerei de conversație crește văzând cu ochii! Și nu e singurul lucru care crește, pentru că îmi crește și mie respectul de sine, nu te gândi la altele. 

Vorbind mai serios, dacă nu aveam permisul de categoria A, nu aș fi avut ocazia să testez motociclete, iar de când am început să fac acest lucru simt că am reușit să capăt exponențial mai multă experiență.
Vara aceasta am fost la primul trackday și eram ferm convins că voi merge ca un începător panicat, dar deja la a doua ieșire pe pistă m-am lăsat atât de tare într-un ac de păr încât am atins asfaltul cu lateralul încălțărilor! De-aia s-a și retras Rossi, îi era ciudă pe mine.
Evident, mai e și motivul invocat de oricine e întrebat cu ce îl ajută permisul de categoria A: nu mai stau o viață întreagă în trafic, și pot să ajung mai repede acasă să vorbesc cu tipe pe Tinder. 😂

Nu ești cel mai sexy vlogger din echipa eblogAUTO. Cu ce compensezi?
Asta nu este o întrebare valabilă. Sunt cel mai sexy din echipa eblogAUTO!

Ce motoare te-au impresionat,
din câte ai testat?
Cum fiecare cioară își laudă puiul, pot spune cu mâna pe inimă că până acum cel mai mult m-a impresionat bătrâna mea Honda VFR 800 din 1999. Sunetul de V4 este ceva aparte, iar faptul că e galbenă o face foarte arătoasă, motiv pentru care o țin sub prelată. 
E destul de grăsuță și nu este cea mai bună unealtă pentru a lua viraje cu viteze astronomice, dar e confortabilă la drum întins și mă ajută să scurtez timpul necesar pentru a ajunge de la București la Focșani cu aproape o oră! Se încinge cam tare vara în trafic, dar oricum nu avea niciun sens să mă reproduc 😆

Unde ar vrea motociclistul din tine să ajungă?
Vreau să experimentez cât mai multe categorii de motociclete! În principal sunt atras de sportive și de dual-sport, deși sunt la poli opuși, dar mi-ar plăcea un Ducati Panigale V2 în aceeași măsură în care m-aș vedea pe o Yamaha WR250 sărind dune de nisip... Sunt un tip complex, știu. 

Cred că dacă aș avea ocazia să fac din motociclism o carieră, aș alege să particip la Dakar. Poate așa mi-ar crește și mie niște păr pe piept.

Text și Foto: Adi Dima
Redactor: Alex Cercel

Interviu cu o artistă, Ilona Brezoianu, motociclistă

 

Ilona Brezoianu este o tânără actriță care a ajuns atât de sus încât, dacă nu ajungea mai întâi ea la noi, nu mai ajungeam noi să îi luăm acest interviu.
Lucrează la Teatrul de Comedie din București, colaborează cu multe teatre și televiziuni, și a făcut câteva filme.
„Am o meserie care mă împlinește și în care pun foarte mult suflet. Îmi e foarte greu să vorbesc despre realizările mele pentru că mereu cred că mai am ceva de învățat.”

Ești o tipă amuzantă.
Ce alte calități te recomandă pentru mersul pe motocicletă? 
Asta e problema, că am ajuns la concluzia că motocicleta nu prea se conduce doar cu simțul umorului... Acum serios vorbind, am o putere mare de concentrare și asta mă ajută, la fel și faptul că sunt destul de atentă și conduc civilizat.
În rest, nu sunt o fană înfocată a vitezei și nu mai vreau să fac 8-uri în viața mea 😄

Cum ți-a venit ideea asta cu motocicleta?
Chiar de curând am vorbit cu mama la telefon și mi-a adus aminte cum am strigat-o la balcon atunci când eram adolescentă și eram cu rolele conducând un scuter. Deci n-am fost doar un copil cu înclinații artistice...
Am luat în serios ideea cam de vreun an. Am mulți prieteni cu care merg și mi-am dat seama că nu mai vreau să mă rog de nimeni să mă plimbe. În plus, m-am gândit că nu știi niciodată când ai nevoie să știi să mergi cu motocicleta pentru un rol. 

Cum au reacționat părinții tăi? Dar Marius Manole?
Mama e încă terorizată de idee, tata pare puțin mai relaxat.
Mama a zis ca ea vrea o bătrânețe liniștită 😁
Marius mi-a zis că ar vrea să facă și el școala. 

Cum ai ajuns la HeyMoto? Cum au fost instructorii?
Păi printr-o întâmplare am ajuns, am greșit numărul de telefon 😂 Dar cum cred că nimic nu e întâmplător, am zis „băi, da' eu aici vreau să mă duc!” Merg mult pe intuiție în viață așa că nici de data asta nu m-am înșelat.
Instructorii au fost în primul rând curajoși că au ieșit cu mine în trafic 😅 În al doilea rând, încă nu-mi pot explica cum de n-am reușit să scot măcar unul din sărite, pentru că după cum știi eu mai mult mă plâng decât fac.
M-am distrat oricum foarte tare la școală și îmi pare rău că s-a terminat, dar nu cred că scăpați ușor de mine. Ah, și da, m-a bucurat că sunteți mulți, am reușit să învăț ceva de la fiecare.
E mult mai mișto să faci ore cu oameni diferiți. Asta mi se pare un avantaj.

Ce motocicletă vrei să-ți iei?
...ca să știe și follower-ii și importatorul local.

Honda Rebel de 500 😁

Care va fi primul drum după ce iei permisul și... unde te vezi peste cinci ani?
Habar n-am, cred ca pân-la pâine și-napoi.
Peste cinci ani? M-ai întrebat și în poligon și ți-am zis că la Glovo.
Daaaar, dacă vrei și un răspuns serios eu nu-mi fac planuri de viitor. Am renunțat la asta pentru că mi se pare că viața ne surprinde plăcut.
...Sper să nu fiu tot la 8-uri!

Text: Ilona Brezoianu
Foto: Ilona Brezoianu, Boby Doru, HeyMoto
Redactor: Alex Cercel

CONCURS: Câștigă MotoAtlasul României cu o Poveste-n Patru Poze

 

Tura ta din '21 îți poate aduce 
MotoAtlasul României sub brad, pentru ca iarna asta să-ți planifici plimbările din '22. Trimite la 
heymotomag @ gmail .com
o poveste scurtă despre plimbarea ta de anul acesta plus patru fotografii ale tale pentru a o ilustra, și poți câștiga!

Concursul începe pe 1 Decembrie, de Ziua Națională, și se încheie pe 19, pentru ca Moto Atlasul României să ajungă la timp la tine, de Crăciun. Toate poveștile vor fi publicate pe HeyMotoMag și pe pagina Facebook HeyMoto. Câștigătorul va fi ales pe baza popularității (primele cinci povești cu cele mai multe Like-uri pe Facebook) și a jurizării echipei HeyMoto (aprecierea calității fotografiilor și a textului trimis). Concursul este deschis tuturor 
motocicliștilor și motociclistelor, iar premiul va fi livrat oriunde în România. Succes! 

MotoAtlasul României este realizat de Carpathian 2 Wheels Guide și a fost lansat în iunie 2021. Acoperă întreg teritoriul țării, la scara 1:300.000, 
și include trasee on / off-road. Toate paginile sunt acoperite cu o folie rezistentă la ploaie! 
Detalii despre atlas aici.

Întreținerea bateriei moto peste iarnă

În ton cu vremea și cu acea perioadă în care motoarele sunt în garaje,
discutăm cu Aurel Hulub despre întreținerea bateriilor. Aurel lucrează de 12 ani în domeniul moto și este unul dintre bunii cunoscători ai laturii electrice a motocicletelor. La MotorSide a câștigat experiență cu motociclete KTM, dar și cu atv-uri Polaris, Arctic Cat, Linhai, CF Moto, apoi la Ace Customs a lucrat în principal cu Harley-uri, iar în prezent, la DUAL MOTORS, s-a specializat pe Yamaha.

Baterii:
câte feluri,
cât durează?
Există patru tipuri de baterii moto:

• Clasice cu electrolit - cu întreținere. Acestea nu vin activate de fabrică, nu se pot înclina și se găsesc de obicei pe motociclete vechi.
• Clasice cu electrolit - fără întreținere. Acestea sunt cele mai des întâlnite modele, nu vin activate de fabrică nici ele, se pot înclina până la 20 de grade.
• Cu gel - fără întreținere. Vin activate de fabrică, se pot înclina până la 90 de grade, au curent mare de pornire și sunt, bineînțeles, mai scumpe.
• Cu litiu - fără întreținere. Vin activate de fabrică, se pot pune în orice poziție, au cel mai mare curent de pornire și sunt cele mai ușoare, dar sunt pretențioase din punct de vedere al circuitului de încărcare și sensibile la temperatura de afară.

Durata de viață a unei baterii moto este în medie de 3 - 4 ani, dacă aceasta este întreținută corespunzător.
Dacă o baterie dă semne de uzură, cel mai bine ar fi să o schimbăm deoarece la motociclete există toleranțe foarte mici referitor la capacitate și curent de pornire. Din această cauză, personal, recomand întotdeauna bateriile montate de producătorul motocicletei, nu baterii echivalente din punct de vedere al dimensiunilor sau al valorilor.

Cum trebuie întreținută bateria? 
În general o baterie lăsată pe motocicletă, cu bornele conectate, fără a fi încărcată, nu rezistă peste iarnă.
Dacă în garaj sunt temperaturi joase, bateria trebuie scoasă de pe motocicletă și depozitată într-un mediu cu temperatură constantă. În cazul în care, din diferite motive, bateria nu se poate scoate, atunci ar trebui măcar decuplate bornele, pentru a nu avea nici un consumator.
Este bine ca bateria să fie încărcată înainte de depozitarea ei peste iarnă, iar încărcarea se poate repeta lunar.
Dacă folosim un încărcător inteligent (cu procesor), care are un program de întreținere, bateria poate fi lăsată pe motocicletă cu încărcătorul conectat.

Ce redresor ar trebui folosit? 
Sunt două tipuri de redresoare/încărcătoare:

• Clasice, fără procesor. Marea majoritate a acestora au un ampermetru care arată curentul folosit pentru încărcare. Bateria se ține la încărcat cât timp ampermetrul arată o valoare pozitivă a curentului.
• Încărcătoare inteligente, cu procesor. Acestea au un program de diagnoză a bateriei și o pot întreține permanent. Dacă identifică erori (inclusiv sulfatare) în cele mai multe cazuri aceste încărcătoare reușesc să refacă bateria!

Text și Foto: Aurel Hulub
Redactor: Alex Cercel

Cum pregătim motocicleta pentru iarnă?

Pentru că tot a venit frigul, dezbatem acest subiect de sezon, de interes public, sau cum vreți să-i spuneți, numai fierbinte nu,
și apelăm la Tiberiu Anghel, fondator 
Mototehnica,
unul dintre cele mai serioase service-uri din țară și din... localitate.
Vrem să aflăm în ce spațiu e bine să garăm,
ce lucrări de întreținere să efectuăm,
versus s-o abandonăm.

Înainte de chestiile tehnice,
de când Mototehnica?
Mototehnica există din primăvara anului 2014. Suntem cunoscuți mai ales pentru că ne-am specializat în servicii post-vânzare pentru posesorii de motociclete BMW. 
În general oferim servicii de vânzare, post-vânzare, închiriere motociclete și suntem prezenți pe piața accesoriilor și echipamentelor moto prin mărcile Wunderlich și Dane. 

Cum trebuie să fie spațiul în care parcăm?
Spațiul în care se păstrează motocicleta peste iarnă trebuie să fie aerisit, să aibă o temperatură constantă, umiditate scăzută, să fie ferit de soare și de praf.
Odată garată, motocicleta poate fi acoperită cu o husă subțire pentru a evita depunerea prafului pe durata șederii. Nu trebuie folosite huse groase deoarece pot crea condens, mai ales în condițiile depozitării într-un spațiu cu variații de temperatură.

Ok, am parcat-o, îi mai facem ceva?
Este bine să fie înlocuite uleiul și filtrul de ulei înainte de gararea peste iarnă.
Practic, este bine să faceți revizia completă la începutul perioadei de iernare. Rezervorul trebuie să fie plin pentru a evita condensul de apă, iar bateria trebuie conectată la un redresor la fiecare treizeci de zile.
Ulterior pot fi programate eventuale reparații necesare motocicletei. Când începe sezonul nu trebuie să mai pierdem timpul cu revizia. 

Care este oferta de iarnă Mototehnica? 
Noi suntem situați în partea de nord a capitalei, pe strada Ciobanului nr. 80-84, în Mogoșoaia. Oferta noastră include garare în condiții de temperatură constantă, spălare și verificare tehnică. Separat oferim și transport. Mai precis, serviciul nostru „Winter Garage” costă 119 lei
pe lună și vine cu următoarele avantaje:

1. Spălarea motocicletei la intrarea în garaj,
2. Verificarea completă pe rampă a motocicletei,
3. Mentenanța acumulatorului pe întreaga perioadă,
4. Reducere de 15% pentru manopera aferentă mentenanței motocicletei,
5. Reducere de 10% pentru piesele aferente mentenanței.

Foto: Mototehnica
Text: Tiberiu Anghel, Alex Cercel

De ce trebuie să merg cu motocicleta mică în trafic? :'((

 „Da' io nu pot să merg pă aia. De cee eeu...” 😥

Școala moto este un devorator de resurse: pentru a face ore în poligon cu doi elevi, un instructor este ocupat 8 ședințe, pentru a face ore în trafic cu doi elevi, același instructor este ocupat 12 ședințe. Odată cu creșterea numărului de elevi în poligon, resursele umane devin repede insuficiente. De aceea unele ședințe de trafic se fac cu doi elevi în același timp.
E legal? Da, doar cu elevii care dețin categoria B, și deci pot conduce un vehicul de categoria AM (scuter sau motocicletă de 50 cc, ce poate atinge o viteză maximă de 50 km/h). 

În cadrul aceleiași ședințe de trafic, un elev conduce o motocicletă de categoria A sau A2, având ca pasager instructorul, iar celălalt elev conduce singur o motocicletă de categoria AM. Desigur, tot în cadrul aceleiași ședințe elevii fac schimb de motociclete. Ce e așa de rău în asta,
că noi vedem doar avantaje:

Avantaje
Pentru elevi sunt simplu de văzut: conduc singuri o motocicletă, pe stradă, în timpul școlii, fără pasager. În acest timp aplică exercițiile repetate în poligon (încetinirea, oprirea, plecarea de pe loc cu accelerație, semnalizarea etc.) și sfaturile oferite de instructor în trafic (păstrarea distanței de siguranță între motociclete, asigurarea la evitarea fiecărui obstacol, reducerea vitezei la trecerile de pietoni și la intersecții ș.a.m.d.)

Alte avantaje
Pentru școala moto se eficientizează programarea la orele de trafic: elevii pot termina mai repede cele 13 ședințe.
„Nu prind ore de două săptămâni!”, „Vreau să dau și eu sala aia odată!”, spun deseori elevii supărați. „De ce sunt atât de puțini instructori, că eu am plătit?” Explicația e că prețul școlii moto este încă accesibil (mic), iar consumul de resurse logistice și umane este greu de administrat (foarte mare). 

Dacă nu ar fi fost motivul eficientizării orelor de trafic, nu ar fi meritat investiția în motociclete de categoria AM. 
Motocicletele de 50 cc sunt rare și în general mici de înălțime (nu există o gamă prea variată pe piață). Totuși, cine reușește să se descurce cu aceste motociclete în trafic, conduce bine și motocicleta de examen.
De multe ori motocicleta de 50 a fost considerată cea mai distractivă la ore. După terminarea școlii mulți elevi ne întrebau: „cea mică e de vânzare?” Nu e totul stres la școală, mai e și distracție 😏

Foto: Boby Doru, HeyMoto
Text: Alex Cercel

Timp de un sezon cu Tigrul de 800

 
Un nou long term review vine de la colegul nostru Andrei Alexandru, instructor HeyMoto, ghid montan și monitor de ski, despre o motocicletă exotică pe plaiurile noastre - Triumph Tiger 800.
Cine știe, poate după acest articol vom vedea mai multe pe stradă. Dar să aflăm mai întâi unde se comportă mai bine: on sau off-piste, cum se spune în jargon alpin... 

Salutare Internet, vorbim de un Triumph Tiger 800, fabricat în 2012, cu un motor exact ca în denumire, de 800 cmc, cu trei cilindri transversali.
Este un motor genial, echilibrat, simți că e lângă tine atunci când ai nevoie de putere! Ciclistica este bună, roțile - 17'' spate și 19'' fața, greutatea la plin este de 210 kg. Rezervorul are 18 litri și oferă o autonomie de 300-340 de km. Înălțimea șeii variază de la 810 la 830 mm și se poate regla foarte ușor. Datorita acestei opțiuni motocicleta poate fi condusă și de persoane mai scunde. 

On / Off?
Cu toate ca îmi plac motocicletele, și e pasiune pură, nu sunt genul care ține două, una pentru oraș, alta pentru touring. Așadar am căutat o motocicletă pentru toate zilele - zile cu navetă de doar 20 de km și zile cu ture de 500 de km. Cel mai bine, trebuie să recunosc, se comportă la drum lung, pe șosea, dar nici în afara asfaltului nu dă greș.
Cu puțină încăpățânare și ambiție ajungi unde îți propui. Am mers cu ea din traficul bucureștean până la drumurile forestiere și greu accessible de la munte, și nu m-a dezamăgit!

Ca orice om curios m-am dat și cu BMW F800 GS și pot să spun că nu e de neglijat nici concurența. Tiger-ul mi-a plăcut mai mult la drum lung pentru că este mai confortabil și mai puternic (aproximativ 10 cp în plus). BMW-ul mi-a plăcut mai mult în off-road, unde se simte că are o ciclistică superioară. 

Puncte slabe?
Poate că aș da o bilă neagră sistemului de frânare. Nu aș spune că e cel mai slab, pentru că am mers cu motoare ce frânau și mai bine și mai slab decât Triumph-ul dar, deși este pus la punct (aerisit, schimbat discuri, plăcuțe, lichid de frână), sunt momente când simt nevoia de mai multă putere de frânare. 

Per total
Mi se pare o motocicleta genială, de zi cu zi. În traficul urban pot trece cu ușurință peste oglinzile mașinilor, iar când mi-e dor de o călătorie o pot încărca imediat cu cort, rucsac și toate cele necesare.

Îmi oferă tot ce am nevoie.

Foto: Andrei Alexandru
Text: Andrei Alexandru

Echipamente moto: Colecția de Toamnă

 

Având în vedere răcirea timpului, credem că a venit timpul momentul să vorbim de echipamentul potrivit pentru aceste timpuri, vremuri, zile.
Stăm de vorbă cu Alex Meroiu pentru a afla detalii despre colecția de toamnă-iarnă, nu din perspectiva unui designer, ci din cea a unui motociclist experimentat și a unui dealer de echipamente. 

Experiență moto, experiență în vânzări, ce te recomandă?
În primul rând cei 21 de ani de când merg cu motocicleta, cu plăcere, aproape în fiecare zi, indiferent de vreme. Apoi am cam tot atâția ani de activitate în domeniul moto, în magazine, reprezentanțe sau service-uri moto. La începutul anului 2019 am lansat propriul magazin online. Când am început acest proiect mi-am propus să ofer în primul rând consultanță și în al doilea rând produse corecte pentru fiecare necesitate.

Diferențe între echipamentul de toamnă
și cel de vară?
Echipamentul de vară are stratul exterior perforat pentru o mai bună ventilație și poate avea maxim un strat detașabil rezistent la ploaie. Echipamentul de toamnă-iarnă are pe lângă stratul exterior (neperforat) o mesadă rezistentă la ploaie și una termică.
Perioada în care este util un astfel de echipament începe cu lunile de toamnă și se termină cu primăvara târzie. Echipamentul pentru vreme rece nu va putea fi purtat pe timp de vară deoarece nu asigură o ventilație corespunzătoare la temperaturi înalte. De asemenea este mai greoi, mai voluminos și de obicei mai scump, pentru că trebuie sa ofere protecție pe mai multe planuri față de un echipament de vară.

Ce fel de geacă, ce pantaloni?
O geacă potrivită toamnă-iarnă trebuie să fie construită dintr-un material exterior întreg, neperforat, cu aerisiri pe bază de fermoar, care să se poată închide. Mesada termică și cea de ploaie să fie detașabile, pentru o mai bună configurare, iar gulerul înalt, dublat la interior cu un material călduros și rezistent la vânt. Geaca trebuie să ne permită să îmbrăcăm la interior o bluză termică sau un polar tehnic în cazul în care temperaturile scad și mai mult. Deci nu vrem să fie mulată. Mânecile puțin mai lungi, ca să nu ne trezim în poziția de condus că rămânem cu încheieturile goale. Pe acolo va intra tot vâjul 😊

Pantalonii moto pentru sezonul rece trebuie, la fel ca și geaca, să fie mai groși, să aibă mesadă termică și impermeabilă detașabilă. Alegeți-i suficient de lungi pentru a nu vă lăsa gleznele goale (deși e la modă 😊) și a-i putea purta pe deasupra cizmelor. Dacă circulați în zile friguroase purtați pe dedesubt și un pantalon termic subțire.
Varianta de a aplica un pantalon de ploaie peste unul de vară funcționează atâta timp cât nu scad temperaturile. Este o soluție bună când plouă, dar când e frig se va simți prin costumul de ploaie și prin blugii moto, iar asta va face plimbarea foarte neplăcută, și uneori periculoasă pentru sănătate.

Mânuși moto, 
frig și ploaie?
Mânușile pentru vremea rece se deosebesc de cele de vară prin faptul că nu sunt ventilate, sunt impermeabile, sunt mai groase, mai voluminoase și rețin cumva libertatea de mișcare. Sunt croite din material textil sau din piele, întregi, fără prize de aer. De asemenea sunt mai lungi, peste încheietura mâinii, ca să se poată prinde peste manșeta gecii moto. 
Pentru cei care suportă greu frigul există și mânuși cu încălzire electrică. Acestea, ca și restul echipamentului cu astfel de dotări, sunt bineînțeles mai scumpe.

Ghete
pentru rece?
Pentru sezonul rece nu recomand ghetele, fie ele și waterproof, pentru că sunt scurte și nu vă protejează la fel de bine de frig și de apă precum o pereche de cizme. Îmbinarea gheată-pantalon va crea o zonă mult mai expusă, față de îmbinarea cizmă-pantalon: cu ghete vom simți curentul de aer rece care se lovește de picior și urcă pe crac în sus, iar apa va pătrunde pe deasupra ghetei, în interior.
Cizmele oferă confort termic, rezistență la apă și o protecție superioară când circulăm pe carosabil predominant umed și rece, condiții ce cresc riscul de accidente. În concluzie
„cizme pentru rece”.

Foto: 4riders.ro
Text: Alexandru Meroiu, Alex Cercel

„No Country for Pedestrians”

 
Parcă era și un film sau ceva de genul... în sfârșit, postarea aceasta se vrea a fi o pledoarie pentru acordarea de prioritate pietonilor de către motocicliști, și pentru crearea de mai mult spațiu pietonal de către primărie. Cum nu putem avea pretenția să influențăm primăria, pentru că primarii nu citesc, semnează, ne vom concentra pe ce putem face noi pentru această categorie de persoane aflată pe cale de dispariție în orașul nostru - pietonii. 

Ce se întâmplă, conducătorule?
Dacă ne aflăm la ghidonul unui vehicul observăm că pietonii sunt o pacoste: sunt nehotărâți, sunt mulți când avem treabă, sunt foarte mulți când vrem să virăm dreapta, plonjează din orice poziție spre refugiile de transport în comun, planează mereu în intersecții, pândind ca niște păsări de pradă momentul în care să se năpustească asupra unui hoit de zebră bucureștean. Daaar, dacă ne deplasăm pe jos (se mai poate întâmpla), observăm că nimeni nu ne acordă prioritate, toată lumea ne taie calea, toată lumea se grăbește, iar trotuarele sunt micșorate pentru a acorda prioritate... vehiculelor parcate.
Ca pietoni suntem mereu înghesuiți și ni se transmite subliminal mesajul că nu mai avem ce căuta pe stradă, pe jos. De aici și titlul. 

Ce putem face, motociclistule?
Un obicei bun, pe care îl recomandăm din școală, este reducerea vitezei în apropierea trecerilor de pietoni. La orele de conducere în trafic mulți elevi procedează astfel: privesc doar înainte, sesizează zebra, nu iau nicio măsură.
În ultimul moment apare și pietonul. Fie că e ascuns după o mașină parcată, fie că este în câmp (vizual) deschis, fie că ne deplasăm cu 35 km/h, fie că ne deplasăm cu 15 km/h, reacția cea mai comună este: „e, oricum nu mai aveam timp”, urmată de întrebarea, la fel de comună: „dar e ok, că nu pusese piciorul pe trecere, nu?”

Pentru a putea frâna la momentul potrivit, pregătiți-vă dinainte. Împingeți maneta de accelerație în față, scanați dintr-o privire ambele laturi ale zebrei, apoi decideți dacă este nevoie să frânați sau puteți merge mai departe. Formarea acestui obicei ne ajută să reacționăm și în alte situații periculoase: reducerea vitezei mărește timpul necesar luării deciziilor!

Apoi exersați frânarea cu ambele frâne (cred că am mai spus-o). Lipsa exersării în poligon a opririi / încetinirii cu ambele frâne, duce la ezitări în situații reale în trafic. Nesiguranța în conducerea motocicletei, neîncrederea că poți opri când ai nevoie, formează concepția că nu se mai poate face nimic într-o situație periculoasă. Bineînțeles că nu este așa, dar este nevoie de e-xer-ci-țiu! 

Haideți, încercați, faceți un pieton fericit...

Text: Alex Cercel

Ce pățim cu școala în trafic?

 

Ce pățim la ședințele de conducere a motocicletei în trafic și ce puteți face voi ca elevi?
Acuma... pățim ce pățim toți cei care stăm zilnic în trafic, nu o să descriem apa caldă aici pentru că, locuind în București, nici nu prea știm cum arată. Dar mersul cu motocicleta în oraș are această proprietate de a te... înfierbânta. 

Ce pățim? - „Am treabă, n-am timp!”  
Dreapta prin fața noastră, direct de pe banda doi. Depășire pe drum cu o singură bandă, pentru a se opri în fața noastră și a vira stânga. Întoarcere prin fața noastră, plecând direct din locul de parcare. Înghesuire periculoasă pe banda noastră. Depășire pe stânga, după ce semnalizăm și ne încadrăm pentru efectuarea virajului de stânga. Depășire pe dreapta, după ce semnalizăm că vrem să revenim pe prima bandă. Avem cedează - ne claxonează. Avem prioritate - ne taie calea. 

De ce pățim? - „Instructori proști!”
În primul rând motocicleta este un vehicul cu un volum mic. Cam asta e percepția tuturor și, conștient sau inconștient, acționează la fel - ne taie calea și ne înghesuie pe aceeași bandă, cu naturalețe.
Apoi mergem încet, în limite legale, și scrie „Școala” pe noi. Pe mulți îi enervează ideea de școală (poate are legătură cu copilăria) și când simt pe cineva vulnerabil - atacă! Destul de mulți participanți la trafic conduc ofensiv, nu inconștient - fac manevre periculoase intenționat!
Și ar mai fi de menționat lipsa autorității, se simte la noi în localitate...

Ce putem face? - „Să mergeți pe dreapta!”
Nu, nu asta. Legea ne dă dreptul să circulăm cu motocicleta pe centrul benzii. Când sunt mai multe benzi pe același sens de circulație ocupăm centrul uneia dintre ele, în funcție de viteză și de direcția de deplasare. În felul acesta ne asigurăm că avem un spațiu tampon în jurul nostru, chiar când stăm în coloană la semafor. Putem face  concesia de a circula pe dreapta când există o singură bandă pe sens și mergem încet. Totuși, și în acest caz e bine să ne lăsăm o rezervă de spațiu pe dreapta noastră.

Un alt sfat bun este reducerea vitezei pentru a evalua o situație. Pentru a evita orice obstacol apărut în calea noastră avem nevoie de timp de reacție. Reducerea vitezei mărește timpul necesar luării unei decizii: ne putem asigura în oglinda retrovizoare, putem vizualiza un traseu de evitare, putem decide să oprim chiar dacă avem prioritate. 

Nu reacționați mai întâi cu claxonul sau cu „argumentele”, puteți face altceva mai util - frânați cu ambele frâne. 
Șoferii nu sunt sensibilizați de argumente. Nu au timp, au treabă. Trebuie să-i înțelegem, că și noi suntem șoferi. 

Foto: Hey Moto
Text: Alex Cercel

Trei greșeli la Examenul de Trafic

 

Pentru că tot a început sesiunea de toamnă, la Bac, la facultate ș.a.m.d., ne-am gândit să aducem subiectul „examen” din nou pe panou: Ce greșeli se pot face la proba de trafic a examenului pentru obținerea permisului de conducere a motocicletei?
Trei și, vorba poetului, toate trei au legătură cu oprirea.


1. Eziți să oprești - neacordare de prioritate
De ce e pe primul loc ezitarea? Pentru că toată lumea are această tendință. Dacă te surprinde un pieton în ultimul moment - preferi să treci. Dacă faci dreapta la un colț de stradă, pe cedare de trecere, și un vehicul se apropie - preferi să ieși. Știi că nu e bine, dar totuși o faci.
De ce 90% dintre elevi ezită să oprească? Baza acestei greșeli este lipsa exersării suficiente a opririi, lipsa încrederii că poți opri cu pasager „așa... în scurt”, dar și menținerea accelerației deschise când ne apropiem de trecerile de pietoni. Începeți să exersați oprirea la viteză mică, repetați, și va funcționa și în momentul când viteza pare mare. La examen mergem cu 30-40 km/h în linie dreaptă.

2. Oprești exclusiv cu fața - instructorul pune piciorul jos
De ce frânarea cu motocicleta este mai complicată decât frânarea cu un autoturism? În primul rând la motocicletă frânele sunt acționate individual pentru fiecare roată, față și spate, iar în al doilea rând e instinctiv să frânezi cu manetele - adică doar cu frâna față.
Pentru a opri într-o distanță scurtă, frânarea trebuie făcută cu ambele roți, nu exclusiv cu una din ele. Frânarea trebuie să fie progresivă, liniară, fără derapaje. Începeți de la viteză mică, repetați, și va funcționa în momentul când viteza pare mare. Când ne apropiem de intersecții avem mai puțin de 20 km/h.

3. Oprești virat - instructorul pune piciorul jos
Deși exersăm acest lucru în timpul școlii, la examen apare ca o surpriză. Ce se întâmplă? Oprirea cu ghidonul virat, la colț de stradă sau la efectuarea manevrei de întoarcere în scuar, transferă greutatea motocicletei și a pasagerului pe un singur picior. Ce se poate face în această situație incomodă? Cel mai ușor este ca, după oprire, să îndrepți ghidonul (atenție: fără să deschizi accelerația!), și vei reuși să redresezi motocicleta. Atâta timp cât motocicleta este perpendiculară pe sol, greutatea ei și a pasagerului sunt ușor de susținut. Ușor de zis, greu de făcut. Începeți la viteză mică, repetați, și va funcționa și în momentul când viteza pare mare. Când ne apropiem de locul de întoarcere în scuar avem mai puțin de 15 km/h.

Este important să exersăm oprirea la prima ședință, la ședința de mers cu pasager, la ședințele de trafic și oricând simțim că nu stăpânim această manevră. „Repetiția e mama învățăturii” spuneau latinii și tot ei îndemnau „oprește-te pe tine însuți”... sau ceva de genul.

Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel

Doi ani cu Ténéré, ce nu merge și de ce?

Iar ați căzut pe „click bait”, titlul o spune ca și cum ar fi probleme mari, dar nu-i așa. Oricum, începem acest „review” pentru Yamaha Ténéré 700 cu minusurile, ca să-i mulțumim mai întâi pe cârcotași și pe cei care, dintr-un motiv sau altul, nu pot avea această motocicletă 😝
Cele scrise aici se bazează pe 2 ani și 12.000 km de condus, on și off road, inclusiv 2 ierni fără zăpadă.

Ce nu merge?
Primele lucruri observabile, fără a fi nevoie de prea mulți kilometri sunt: înălțime mare (875 mm la șa) și centru de greutate plasat sus, ceea ce face ca orice balansare pe loc să transfere considerabil greutatea motocicletei pe un picior sau pe celălalt. De asemenea, fiind o motocicletă înaltă, odată scăpată, se întinde pe jos ca o clătită (de 205 kg) și e greu de ridicat, indiferent de metoda folosită. Din dotarea standard lipsesc mânerele pasagerului, portbagajul sau orice bucățică de metal pe coadă, de care să poți apuca când o ridici. 
Parbrizul este scurt. Ai putea crede că o motocicletă înaltă are un parbriz pentru oameni înalți, dar nu, nu are, și vântul îți vine direct în ochi. Au apărut destul de multe piese after-market pentru acest model, dar parbrizele mari par exagerate, așa că, pus să aleg între stil și confort am ales stilul, și am rămas cu originalul.
Martorul de treaptă dă eroare. Pe bordul digital al motocicletei martorul de treaptă de viteză nu mai afișează treapta 4. În titlu anunț că sunt capabil să vă spun și „de ce”, dar nu știu. Din senin.
Martorul de rezervă te stresează. Cele șase liniuțe ale gradului de umplere a rezervorului îți oferă o stare de confort la început. După 100 km dispare prima liniuță: „He-he! Au calculat japonejii greșit! Ziceau că faci 300 cu un plin, dar uite... cât mai e!” După încă 100 km, îți dispar celelalte cinci liniuțe și zâmbetul: „Oare... cât mai am de fapt?” Se pare că din cei 16 litri ai rezervorului, rezerva este de 4. Un suedez, nu un cercetător, a reușit să ajungă la limita superioară a stresului, rulând 95 km cu liniuța de rezervă intermitentă. Deci te trec toate transpirațiile dar, are autonomie de 300 km.

Ce merge?
și chiar bine, este un Ténéré pe teren. Pe drumuri de pământ, pietriș etc., fără mari sărituri, motocicleta are o ținută foarte bună, se simte ca pe asfalt, iar poziția de condus în picioare e absolut naturală și confortabilă. 
Pe autostradă motocicleta rulează fără efort cu pasager și bagaje la 130 km / h, iar consumul se duce spre 4. 
În mediul urban consumă 5,5 l / 100 km. Tot în acest mediu frânele și suspensiile se simt cam moi. Am observat asta, ca orice adventure rider serios care merge mai mult pe asfalt. Totuși nu am să o iau pe calea revizuitorilor, revizioniștilor sau ...un cuvânt similar, de pe Youtube, și să cânt melodia cu „suspensiile sunt proaste”, pentru că nu sunt un așa mare pilot ca ei înșiși, înșile sau... un cuvânt similar. Suspensiile sunt suficiente dacă nu ești Pol Tarrés, iar discurile de frână sunt mai mici pentru a fi utile off-road. Ténéré nu este destinată filtrării cu viteză a benzilor prin oraș. Mai potrivit pentru astfel de condus, și mai ieftin, este tourerul Yamaha MT-07 Tracer, dotat cu același motor și având aceeași căluți (72, frumoși).

Alte lucruri faine la Ténéré? Ambreiaj și accelerație pe cablu, fără riding modes și, bineînțeles, prețul mai mic, ceea ce a făcut din acest model un succes incontestabil în vânzări. În aceeași clasă, mijlocie, nu are concurență.
KTM 790? Înzestrat mult mai bine și, dacă ne uităm la cifre, învingător la puncte la toate categoriile - produs doar doi ani, învins de vânzări. Aprilia Tuareg 660 - noua amenințare, mai dotată și mai scumpă? Cred că Ténéré va rămâne zen și în fața ei. Simplitatea, fiabilitatea sunt atuurile sale și designul 100% reușit, ce îi conferă identitate.

Text și Foto: Alex Cercel

„Merg pe stradă, nu am nevoie de enduro”, dar ce pierd?

 

Suntem singura școală moto, din câte știm, care include ore de enduro în cele treisprezece ședințe obligatorii pentru obținerea permisului.
Cu toate acestea, auzim destul de des „Nu pot să fac ore de trafic sau de poligon, în loc?”. E adevărat că mai auzim și că „a fost foarte mișto”, iar unii elevi solicită ședințe suplimentare la această disciplină „inutilă”. 
În general observăm o îmbunătățire a controlului motocicletei la elevii care au practicat enduro dar, ca să lămurim lucrurile online, ne-am hotărât să cerem un „inside view” de la instructorul HeyMoto Tiberiu Ioniță. Tibi este cel care se ocupă de ședințele de enduro din cadrul școlii, dar și cel care organizează ture spectaculoase ce se pot întinde din Carpați la Dunăre. Să-l chestionăm:

Auzim des afirmația „merg pe stradă, eu nu am nevoie de enduro”. Ce ai de spus?
Pun această afirmație pe seama culturii noastre foarte slabe despre sport, despre motociclism. Aș putea răspunde prin a trimite interlocutorul la un research: abilitățile piloților din top 50 motoGP își au rădăcini în cel puțin una dintre aceste trei discipline – enduro, motocross, trial.

La ce sunt bune orele de enduro?
Cred că principalul avantaj pe care orele de enduro îl aduc începătorilor este relaxarea. În bucla de învățare a oricărei abilități, etapa a patra și ultima se numește „competența inconștientă” - spre aceasta tindem când vrem să ne bucurăm de peisaj într-o tură moto. 
În ce privește abilitățile, la enduro învățăm controlul motocicletei la viteză mică prin implicarea greutății corpului, controlul ambreiajului, simțul aderenței, momentum în deplasare și alegerea trasei.

Ce motociclete sunt folosite la cursuri?
Începem cu modele precum Honda CRF 70 și putem ajunge până la KTM EXC 350. Toate au în comun două lucruri: greutatea redusă și manevrabilitatea sporită. Senzația pe ele este mai apropiată de mersul pe bicicletă decât pe o motocicletă!

Ce motocicletă recomanzi unui începător pentru a se bucura de off-road după școală? 
După o lungă perioadă de pauză producătorii au început să lanseze din nou modele dual sport. Eu recomand cu căldură următoarele: Yamaha WR 250R, Honda CRF 250L, Kawasaki KLX 250. Oricare dintre acestea, cu un set de anvelope polivalente, te pot duce cu 120 km/h pe autostradă dar și pe un drum forestier până la golul alpin. Avantajele lor sunt fiabilitatea în exploatare și încrederea că poți aborda orice fel de drum întâlnești. 

Ce se întâmplă în turele off road pe care le organizezi prin ROUADV?
Prin Rouadventure oferim în primul rând plăcerea de a explora natura... plăcerea de a ajunge în vârful dealului pe trasa pe care ți-ai propus-o, oferim o diversitate de locații, reliefuri, motociclete, un mediu propice relaxării în timpul zilei dar și seara, la un foc de tabără, cu mâncare la ceaun, într-o atmosferă plăcută. 

De asemenea, nu neglijăm plăcerea de a împărtăși experiența moto cu cineva apropiat care poate nu a încercat niciodată mersul pe motocicletă. E o senzație specială să te întorci la copilăria petrecută pe bicicletă alături de fratele, sora sau tatăl tău... dar de data aceasta fără să pedalezi :)

Foto: Tiberiu Ioniță, HeyMoto
Text: Tiberiu Ioniță, Alex Cercel