„De ce atâția instructori la școală?”

 
Astăzi răspundem la o altă nedumerire populară: „De ce trebuie să lucrez cu atâția instructori la școala moto?” Întâi vă spunem de ce și apoi o să îmbrăcăm răspunsul în argumente frumoase ca în final să acceptați această stare de lucruri. Ministerul Sănătății nu face la fel?

Școala moto per se este un mare devorator de resurse - materiale și umane. Dacă pentru susținerea examenului practic, pentru un singur candidat, legea prevede ca o școală moto să pună la dispoziție o motocicletă pentru categoria corespunzătoare, un instructor pasager pentru candidat, o mașină pentru transportul examinatorului și un instructor șofer, vă puteți da seama ce consum uriaș de resurse logistice necesită instruirea a sute de elevi. Este aproape imposibil ca un singur om să se ocupe de, să spunem, două sute de elevi pe sezon. E ca și cum ai lucra la DriveIn paisprezece ore pe zi, nouă luni pe an, singur pe schimb... Greu!

Partea proastă
este că întâlnești mai mulți instructori cu diferite stiluri didactice. Este posibil ca doi instructori să îți spună două lucruri diferite, de exemplu: „în dreptul indicatorului STOP, oprim fix înainte de indicator”, sau „în dreptul indicatorului STOP, oprim direct în locul în care avem vizibilitate, fără a ocupa drumul prioritar”. Doi instructori, două abordări! Dacă vă consolează cu ceva și la examen puteți întâlni doi examinatori diferiți și două evaluări diferite.

Partea bună
este că întâlnind mai mulți instructori puteți rezona mai bine cu unul dintre ei/ele. Oricât de exactă ar părea această „știință” a mersului pe motocicletă, suntem cu toții subiectivi și învățăm mai ușor de la persoane cu care ne înțelegem mai bine. Dacă ar trebui să lucrați cu un singur instructor, oricâte recomandări bune ar avea acesta, vă puteți bloca în procesul de învățare dacă nu reușiți să vă înțelegeți cu el/ea.
Nu știu ce ați reținut la școală despre chimie dar, dacă e să rețineți ceva de la școala moto,
chimia e foarte importantă!

Foto: Hey Moto
Text: Alex Cercel

„Stop vieții, accidentele au prioritate” la noi în localitate

 
Când moare o persoană cunoscută într-un accident rutier e o tragedie, când mor în jur de 10 oameni în 48 de ore, 1.800 - 2.700 pe an, în 8.000 - 10.000 de accidente grave, adică 85 - 117 morți / 1.000.000 de locuitori, atunci, după cum spunea și Stalin, e doar o statistică.
Cifrele sunt din România, țara „premiată” an de an de UE pentru cei mai mulți morți pe șosele, țara unde se remarcă o lipsă a Poliției Rutiere, a legislației și, în general, o lipsă a administrației.

Cauze?
Conform statisticilor, viteza excesivă ocupă primul loc, apoi traversarea neregulamentară, destul de apropiată de neacordarea de prioritate pietonilor, nerespectarea distanței față de vehiculul din față, depășirea neregulamentară, conducerea sub influența alcoolului.

Depășirea neregulamentară este semnalată suspect de puțin de investigatori la fel ca și semnalizarea rutieră incompletă. Dacă ieșim din București pe una din „autostrăzile morții” nu se poate să nu observăm o depășire pe banda de urgență. Dacă circulăm în București nu se poate să nu observăm marcajul absurd al benzilor pe marile bulevarde sau lipsa indicatoarelor de reglementare a priorității în unele cartiere.

Restricții!
Alte aspecte ignorate de investigatori sunt temperamentul agresiv al șoferilor, conducerea ofensivă, disprețul pentru ceilalți - lucruri necuantificabile și incalificabile. Nu avem nevoie de echipaje de Poliție care să facă educație, avem nevoie de mai multe restricții. Cei care conduc ofensiv și omoară oameni nu ar mai trebui să aibă posibilitatea de a redobândi permisul de conducere după o sentință „cu suspendare”. 

O altă cauză des invocată a accidentelor este lipsa infrastructurii. Nu dezvoltarea infrastructurii rutiere e soluția, și nici distrugerea transportului pe calea ferată, sau încurajarea creșterii parcului auto, îmbrăcată frumos în diverse „programe”. E nevoie de restricționarea transportului rutier. Infrastructura nu va ține pasul cu creșterea parcului auto dacă tirurile sunt mai numeroase decât trenurile și dacă fiecare familie deține cel puțin două autoturisme. Dar mentalitatea noastră de șoferi gospodari, care au permanent prioritate și care știu să îmbine armonios utilul cu statutul, nu ne va lăsa să acceptăm restricții. „Doar tu, eu nu!”

Foto: Mihai Barbu, Alex Cercel
Text: Alex Cercel

Să iau plasă în vacanță? Sau chingi?

 

Dacă vrei să iei plasă mergi la mare la noi. Scuze, m-a luat valul, nu despre destinații voiam să vorbim, ci de cel mai bun mijloc de a prinde bagajele pe motocicletă:
cu chingi, corzi, plasă sau cu Rokstraps?

Dacă ești genul care folosește cutii de plastic sau de aluminiu atunci acest articol nu este pentru tine. Dacă ești genul care leagă pe coadă un rucsac cu șlapi, slip, prosop și un izopren, ca să dormi la umbra motocicletei, atunci putem să începem dezbaterea!

Plasa elastică
este probabil cel mai bun produs pentru acest scop, la concurență cu Rokstraps, despre care vom vorbi mai jos.
Nu știu dacă au inventat-o motocicliștii, marinarii, sau hamalii din Chilia port, dar e foarte utilă și foarte cuprinzătoare: rucsac, minge de plajă, undițe, cușcă cu animal de companie, dar și pepene dacă o luați pe drumul vechi spre mare. Se fixează cu cârlige de cadrul cozii, de scărițele pasagerului sau de alte suporturi metalice. Poate fi pusă și peste rezervor, dar depinde de ce găsiți sub el. Nu o prindeți de carenele de plastic pentru că tensiunea și vibrațiile le pot afecta în mers. Poate sta permanent pe motocicletă și când nu aveți bagaje, dar se lărgește în timp și se coace de la radiațiile solare. Ține foarte bine obiecte rotunde, precum o cască de pasager sau un ghiozdan mic, burdușit cu lucruri. Minusuri - trebuie descurcată de fiecare dată, se lărgește dacă o folosiți pentru un volum mare de bagaje.

Corzile elastice
sunt cele mai ieftine și cele mai răspândite produse de gen, se găsesc în toate benzinăriile, supermarketurile și magazinele de piese auto. Dacă țineți tot timpul una în rucsac vă poate salva când trebuie să transportați ceva de urgență. Corzile se prind tot cu cârlige, dar trebuie legate în X și eventual înfășurate de două ori. Minusuri - se lărgesc repede, stau în tensiune mare și vă pot lovi dacă le scăpați. 

Chingile fixe
sunt rigide, au catarame metalice și se strâng cu forța proprie a brațelor. Sunt probabil cele mai durabile și mai solide produse pentru prinderea bagajelor. Minus - la bagajele voluminoase forța proprie nu e suficientă, mai trebuie strânse o dată sau verificate la o pauză făcută pe drum.

Rokstraps
sunt o combinație de chingi fixe și corzi elastice unite prin catarame de plastic tip trident. Se prind paralel peste rollbag sau în X peste rucsac. După ce se închid cataramele peste bagaj se tensionează trăgând de chingile fixe. Nu eliberați bagajul direct din cataramă, mai întâi detensionați corzile! Sunt probabil cele mai versatile mijloace de prindere, pot fi groase sau subțiri. Chiar și cele subțiri sunt incredibil de rezistente. Personal am cărat cu ele: rucsac, sac de varză, baterie de mașină, brad de Crăciun. Fixează foarte bine bagaje cu profil cilindric. Minus - nu sunt așa de potrivite pentru rucsac mic, cască de pasager sau alte obiecte rotunde.

Sau puteți să luați o pereche de ciorapi în buzunar și scăpați de toată problema bagajelor. Dar nu puteam să scriem asta de la început...

Foto: Puig, Carrefour, Heavy Duties, Rokstraps
Text: Alex Cercel

Motoatlasul României - din HeyMoto shop, în tankbag hop

De ce o hartă pe rezervor și nu un telefon pe ghidon? Discutăm astăzi cu autorul Motoatlas România, Călin Nucuță, despre cea mai nouă publicație Carpathian 2 Wheels Guide, disponibilă acum și în shop-ul HeyMoto din București. 

Ce cuprinde 
Atlasul și cu ce diferă de ghidurile Off-Road și Touring?
Este primul rezistent la apă?
MotoAtlas România a fost lansat în iunie 2021 și este un atlas rutier, o hartă a României la scara 1:300.000. Acoperă întreg teritoriul țării și include trasee on și off-road în zone pe care nu le-am cuprins în alte ghiduri. Dobrogea este cel mai bun exemplu în acest sens.

Principala diferență față de celelalte ghiduri este că acolo propunem trasee fixe și mai detaliate, pe când acest atlas te lasă să explorezi singur(ă) o anumită zonă și să decizi unde vrei să ajungi. 
Da, este primul nostru ghid rezistent la apă! Toate paginile sunt acoperite cu o folie ce rezistă la ploaie. 

Ce a însemnat pregătirea acestui Atlas? 
Împreună cu partenera mea, Diana Cordea, ne-am gândit să publicam un astfel de material după ce BMW Motorrad România ne-a propus să ducem o motocicletă GSA 850 Adventure în cele mai faine locuri pe care le știm. După ce am pus pe o hartă toate traseele noastre, ideea Atlasului a prins contur. A durat o iarnă întreagă să pregătim materialul cartografic și încă o luna să fie tipărit în Cehia.

Nu am putea spune ceva despre costuri pentru că acest material a implicat prea mulți ani de umblat prin țară ca să le mai putem contoriza. De exemplu, pentru publicarea primului ghid, Munții Apuseni, am parcurs traseele din Apuseni cel puțin trei ani de zile, apoi am căutat colaboratori și am încercat să-i dăm o formă cât mai potrivită. Pentru această din urmă publicație putem spune că au fost circa șapte ani de muncă pe teren.

Ghidurile anterioare pot fi utilizate pe telefon. Ce are mai mult succes, app-ul sau harta? 
Clar are mai mult succes o aplicație pe telefon. Dar foarte mulți motocicliști nu au avut ocazia să își caute ei înșiși traseele. Folosind Atlasul pot descoperi că e mai interesantă metoda aceasta. Când călătorești mult off-road, o hartă printată nu are cum să rămână fără baterie. Un telefon sau GPS îți oferă alte avantaje, doar atâta timp cât funcționează. Clienții noști sunt din ambele categorii, totuși cei care preferă aplicațiile pe telefon sunt mai mulți. 

Pe viitor?
Vor urma cu siguranță și alte ghiduri, avem în vizor Ținutul Secuiesc și Dobrogea.
Ne-am gândit și la un camping pentru motocicliști.
Este încă departe o astfel de idee, cu toate că acum zece ani nici nu ne imaginam că o să putem să publicăm șase ghiduri.

Text: Călin Nucuță

Foto: Diana Cordea, Călin Nucuță - Carpathian 2 Wheels Guide