YAMAHA NMAX 125: UNA CU ORAȘUL - DUAL MOTORS

Apr 28, 2023

John Doe în România, din nou

 
John Doe a revenit în România, discret, într-un magazin „secret” din Bucureștiul interbelic. Vă împărtășim și vouă bucuria cu care am redescoperit această marcă premium de echipamente moto, căreia, dacă ar fi să-i acordăm un premiu, ar fi... „King of Casuals” 👑


Pentru că probabil nu știți prea multe despre John Doe Romania, și pentru că ar trebui, am stat de vorbă cu proprietarii acestui business, creat în primăvara anului 2022. Sergei 
Ovchinnikov, sau Sergiu, cum se recomandă, pentru că locuiește în România de 15 de ani, și Denis, care este cetățean român, sunt tată și fiu, originari din Ekaterinburg, pasionați de motoare, echipamente, și membri Harley Owners Group.


De când John Doe la noi, din nou?
Sergiu: După ce am participat la o întâlnire pentru pasionați de Harley în Europa, unde am fost cu al meu Road King Police, am obținut de la directorul John Doe pentru Europa de Est acordul de a deveni distribuitori oficiali pentru România și Bulgaria. Apoi, după o investiție de aproximativ 50.000 de Euro, am deschis acest magazin exclusiv în București, în aprilie anul trecut. 
Denis: Magazinul se află în apropierea Parcului Cișmigiu, iar eu mă ocup de administrarea lui și de clienți. Pentru că suntem încă la început, programul nostru este de luni până sâmbătă dar cu un apel telefonic înainte. 



Care sunt cele mai căutate echipamente?
Denis: Pot să spun că cele mai căutate sunt jeans și motoshirts, dar noi avem aici aproximativ 90% din toată gama lor de produse. Se cumpără în special cămăși moto negre sau kaki. Sunt foarte comode, nu așa rigide ca gecile, sunt dublate cu kevlar și au protecții D3O. La pantaloni sunt căutați în special blugii monolayer, care au fibrele de kevlar incluse în stratul exterior, nu o dublură cusută la interior. Pe lângă blugi, se vând bine și pantalonii Defender, tip cargo.
Sergiu: Toate echipamentele John Doe sunt fabricate în Europa, nu în Asia, iar concepția lor e de origine americană. Producția echipamentelor se face în Germania, iar tricourile și ghetele moto sunt fabricate în Portugalia.
Denis: Despre încălțări moto pot să vă spun că cele mai vândute sunt modelul Neo, tip sneakers, care au grad de protecție maximă AAA, și care sunt unisex.



Aveți și echipamente pentru femei?
Denis: Desigur dar, nu știu din ce motiv, clienții noștri de până acum au fost numai bărbați. Avem motoshirts și hanorace John Doe cu croială specială pentru femei și, bineînțeles, modele de jeans dedicate lor.
Sergiu: Ar mai fi și ghetele din piele Sixty Budapest, bordeaux sau negre, care sunt special de damă.


*Dacă doriți să descoperiți unul din produsele John Doe, puteți reciti un review HeyMotoMag scris înainte ca marca să revină în România, despre „geaca universală”: hanoracul moto Softshell Jacket.


Text și Foto: Sergei & Denis Ovchinnikov, John Doe Romania
Redactor: Alex Cercel

Apr 10, 2023

EXCLUSIV: Kulturide, primul film moto adventure românesc

 
Kulturide East Adventure: 
O poveste despre călătorie, prietenie și motociclete”, primul film românesc al genului adventure motorcycling, va avea premiera miercuri, 19 aprilie, ora 19:30 la Cinema Muzeul Țăranului Român din București. Denisa Andronache, motociclistă protagonistă și regizor al filmului, a avut amabilitatea de a ne oferi acest teaser exclusiv!



Cum ați pornit acest proiect cinematografic?

În 2017 ne-am adunat 5 prieteni și am pus la cale o călătorie prin Asia Centrală și de Est, și prin Orientul Mijlociu. Cel care ne-a unit, practic, în această formulă cu Alexandru Olaru, Tudor Calnegru, Codruț Constantin și cu mine, a fost Radu Constantin. Radu a realizat mai multe ture sub numele Kulturide, care implicau călătorii cu motocicleta dar și cunoașterea oamenilor, a culturii și tradițiilor locurilor, iar de aici proiectul nostru a primit numele de Kulturide East Adventure.
Am călătorit 5 luni, timp în care am străbătut Ucraina, Rusia, am ajuns pe meleagurile Mongoliei, în Kazakhstan, în munții Kyrgyzstanului și Tajikistanului, în Uzbekistan, Georgia, Armenia și în Iran.


Ce prezintă filmul?
E povestea noastră de călătorie, viziunea noastră despre lumea largă și minunată care merită văzută cu proprii ochi. Filmul mai este și despre prietenia dintre noi, care se tot transformă pe parcurs - pentru că nu e ușor să petreci 24 de ore pe zi împreună, timp de 5 luni - dar și despre prieteniile pe care le-am legat pe drum în doar câteva ore sau în câteva zile. Și - cum altfel? - mai este și despre pasiunea noastră pentru motociclete, pentru drumurile și cărările nebătute care au făcut deliciul acestei călătorii.



Filmul are un mesaj anume?
O călătorie atât de mare ca timp, distanță și mai ales ca semnificație, nu poate fi liniară.
Am descoperit că pe parcurs am trecut prin mai multe etape, stări, care, întâmplător, s-au nimerit a fi 10. Le-am numit cele 10 chipuri ale călătoriei noastre. Experiența călătoriei depinde de angoasele, de așteptările personale, de energia prietenilor, de unghiul din care privești... Ne-am ferit să tragem prea multe concluzii în acest film dar, probabil că montajul și muzica vă vor purta într-o anumită direcție 😄 Cred că mesajul filmului va fi „în ochii privitorului”... 



Totuși ne dorim ca filmul să transmită spectatorilor încredere, dorință de a cutreiera lumea și deschidere față de tot ceea ce vor descoperi pe drum, despre ei înșiși și despre lume.



Care au fost etapele realizării acestui film?
 
În primul rând a fost etapa de filmare din timpul călătoriei: Radu, Alex și Tudor au avut pe rând Go-Pro-ul, Tudor a făcut fotografii și a filmat cu aparatul foto, iar eu am ținut camera principală. Apoi Tudor a obținut sprijinul câtorva trupe românești - cărora le mulțumim negreșit! - pentru coloana sonoră a filmului. Prietenul nostru Bogdan Dănăilescu ne-a ajutat cu ilustrații foarte faine, eu m-am ocupat de regie și montaj, iar Ioan Filip ne-a îmbunătățit considerabil sunetul.

E un proiect pe care l-am realizat împreună, ca grup, pentru că niciunul dintre noi nu ar fi pornit atunci la drum singur, nici măcar Codruț 😄 
Dacă nu porneam împreună nu am fi reușit să facem niciun film. 
Nici unii fără ceilalți nu am fi putut, dar nici fără susținerea familiilor noastre și a prietenilor, sau fără ajutorul celor care ne-au dat curaj când am pornit la drum: Motodynamics, importatorul Yamaha în România, Rukka, Enduristan, Augsburg International, Canon, Skela și mulți alții.

 

Text și Foto: Denisa Andronache, Kulturide
Redactor: Alex Cercel


Apr 7, 2023

Review pantaloni: Trilobite Parado Camo


Trilobite fac parte din universul de mărci sportive polono-ceho-slovace și sunt specializați în echipamente moto: pantaloni, geci, mănuși. Astăzi povestim despre pantalonii Parado, cel mai de succes model de la Trilobite și, în special, de varianta Camo. Designed in the Czech Republic, Made in Pakistan.
 


Având în vedere că echipamentele moto casual au luat avânt abia acum zece ani, toți producătorii au experimentat cam în același timp croieli mai mult sau mai puțin de succes. În special mai puțin. Problema pantalonilor moto era, în primul rând, că erau mai groși, datorită straturilor de aramid, genunchierelor etc., și apoi că trebuiau să fie mai comozi în poziția așezat. Cum să realizezi o croială bună, cum să prezinți măsurile potrivite, corespunzătoare pantalonilor normali? Costurile de dezvoltare a acestor produse le-a suportat piața, și a făcut-o cu plăcere, pentru că a îmbrățișat imediat echipamentele casual, așa imperfecte cum erau. Toată această introducere ca să vă spunem că Trilobite au fost de la început acolo, că au luat startul odată cu „mai marii” din domeniu și că au reușit să rămână pe piață cu un produs inedit: Parado.


Plusurile Parado Camo
În primul rând partea din spate a pantalonilor este înălțată deasupra curelei - wow!, de ce nu s-au gândit și alți producători la asta? Apoi au o croială bine concepută, cusături fără defecte și o zonă cu pliuri elastice la spate și deasupra genunchilor. Datorită pliurilor elastice pantalonii nu se simt greoi când te ridici în picioare sau când te așezi, în ciuda straturilor interioare și a protecțiilor. Apropo de protecții: sunt Level 2 și sunt incluse pentru genunchi și șold. Acestea din urmă te fac să pari că ai șoldurile mai late ceea ce, pentru unele persoane, poate fi argumentul decisiv la achiziție. Protecțiile de genunchi au un arici ce permite modificarea poziției lor pe verticală.

Pe lateral Parado au aerisiri care se deschid cu fermoar, iar între craci (e un termen tehnic 😝) au un material elastic care face încălecatul și statul pe motor foarte confortabil.


Minusurile materiale
Deși am lăudat concepția originală cehească, care este un succes confirmat de piață, trebuie să mai spunem și ce nu ne-a plăcut: buzunarele sunt mici, în față abia poți introduce un telefon, iar la spate jumătate de palmă; tind să fie scurți, chiar dacă îți iei măsura cu extra lungime a cracului, iar atunci când stai pe motocicletă pantalonul se ridică un pic de pe gheată și pe acolo intră vântul; protecțiile solide sunt destul de voluminoase și inconfortabile, deși prețul pantalonilor este apropiat de al altor mărci dotate cu D3O.
Materialul Parado Camo are un tipar de camuflaj original dar, în sine, este foarte puțin rezistent la ploaie, călduros pe vreme caldă și friguros pe vreme rece. Acestea din urmă nu sunt însă minusuri specifice acestui model, disconfortul vine de la multiplele straturi interioare ale pantalonilor moto, în general.

Concluzia noastră este că Trilobite au făcut o treabă 80% bună, că au un produs competitiv și că îmbunătățirile se pot face mai departe numai cu susținerea și încrederea pieței. „Încredeți-i!


Foto: Trilobite
Text: Alex Cercel

Apr 2, 2023

Review mic pentru o motocicletă... destul de mare: Honda Monkey

 
Honda Monkey nu e o noutate pe piață dar, cum nu am mers niciodată cu una, am vrut să aflăm o impresie personală asupra ei și am apelat, din nou, la Cătălina Ioan, care a realizat călătorii originale și numeroase ture pe motoare mici. Cătălina a pornit la drum cu o Honda Zoomer de 50cc, apoi a „urcat” pe o Honda CRF de 250cc și acum a „promovat” la o Honda Monkey 125cc 😃 

Călătorii multe, centimetri cubi puțini. De ce?
Motocicletele mici se potrivesc mai bine cu stilul meu de plimbare. Îmi place să merg fără grabă, savurând traseul, gata oricând s-o iau pe drumul acela drăguț care n-am idee unde duce, dar arată bine. Mergând foarte mult singură, o motocicletă mică îmi va da întotdeauna mai multă încredere să explorez drumuri necunoscute, știind că oricât de tare m-aș înțepeni, oricât s-ar îngusta sau strica drumul, oriunde aș scăpa-o, pot să o scot /întorc /ridic singură fără probleme. Bagaje nu mi-am luat niciodată prea multe, iar cu zilele lungi în șa sunt destul de obișnuită. Așa că multe din avantajele motoarelor mari nu cântăresc foarte mult pentru mine, în schimb aș fi destul de afectată de dezavantajele lor uzuale. Și în plus, câte zâmbete nu stârnește pe drum un motoraș care arată ca și cum ar fi fugit de la circ? 
🎪 😄 

Cum se conduce Monkey-ul?
Surprinzător, Monkey-ul este perfect pentru statura mea, și pentru oameni mai înalți din câte am auzit, și e și foarte comod. Rezervorul, airbox-ul, șaua, ghidonul, toate sunt așezate în așa fel încât nu te lovești cu genunchii de nimic și stai într-o poziție normală și relaxată. Pe drum este surprinzător de versatil. În ciuda aspectului, nu e deloc o jucărie, atinge 100 km/h, accelerează cel puțin onorabil și are frâne pe măsură, cu ABS în plus pe față. Având ampatamentul foarte scurt, este extrem de manevrabil - practic un supermoto miniatural. Nu aș merge cu el pe autostradă, dar n-am emoții cu el pe un DN.

Tot la capitolul versatilitate, deși n-aș spune că-i „place” în mod deosebit, motocicleta stock este perfect capabilă de off-road lejer. E un motor cu foarte mulți fani în comunitatea de custom și am văzut multe build-uri cu anvelope, suspensii modificate etc. dar pe al meu îl voi ține în mare parte nemodificat. Voi adăuga probabil un scut pentru motor, pentru că am cumva un talent de a ajunge pe coclauri, fie că vreau sau nu 😁 Despre roțile de 12" și anvelopele stock nu pot spune decât că par la rândul lor gândite în ideea de „mai bine nu, dar în caz că...” relativ la posibilitatea de a ieși pe țărână.

Cât despre autonomie... un alt avantaj al motoarelor mici e că ajungi cu ele la capătul lumii alimentându-le cu ceșcuța, iar din punctul acesta de vedere Monkey-ul e acasă în flota mea liliputană 😎 Nu am „golit” încă rezervorul dar, după estimări și calcule în urma plimbărilor de până acum, pare să fie lejer capabil de peste 200km (spre 250!), cu un rezervor de 5,6 litri.

Ai planuri mari cu această motocicletă mică?
Întotdeauna! Fără să vă pot da prea multe detalii, încă, plănuiesc o tură mai lungă în vara aceasta împreună cu Mojo Jojo. Da, așa îl cheamă - Mojo pentru prieteni 😝 Am ceva emoții, o să fie de departe cea mai lungă plimbare solo de până acum, dar în el am toată încrederea. Acum să vedem și în forțele proprii...


Text și Foto: Cătălina Ioan