„De ce e școala moto scumpă?”

De ce e școala așa scumpă? Iată o întrebare destul de comună, la care încercăm să oferim astăzi un răspuns argumentat. Prețul „școlii” se situează, în București, între 1.000 și 2.000 de lei de persoană. Prin acest preț înțelegem cursurile pentru obținerea permisului de conducere plus taxa de examinare. Costurile cu avizele medicale și taxa de permis nu se plătesc școlii care vă oferă cursurile, ci direct instituțiilor respective. Orice preț plătit e alcătuit dintr-un cost și un profit. Cum școlile moto nu sunt la stadiul de corporații, marja de profit este deocamdată mică. 
Care sunt costurile? Căci nu, nu e doar benzina...

Resursele Umane
Iată un cost la care nu se gândește nimeni cu prioritate, pentru că un instructor cu experiență are aceeași importanță ca un agent de pază dintr-o instituție publică - știe să te îndrume, dar după ce treci de el își pierde importanța. Totuși, o persoană care „știe să îndrume” ar trebui să își poată câștiga traiul din asta, iar clientul ar trebui să fie dispus să plătească mai mult pentru un pedagog bun, căci după cum spune o vorbă din bătrâni (colonialiști) - „you pay peanuts, you get monkeys”.

Materialul Didactic
Motocicletele trebuie achiziționate și întreținute. Uzura lor este extrem de mare, iar costurile reparațiilor pot depăși cu mult prețul școlii: o manetă de frână ruptă - 100 de lei, furci îndoite - 1.500 lei, carter crăpat - 2.000 ...de euro!
Poligonul moto trebuie închiriat, și niciun teren din oraș nu mai rezistă tsunami-ului imobiliar. Chiria unui petic de asfalt este de aproximativ 10.000 de euro pe an. Nu includem sediul școlii, care trebuie să existe și el pe undeva, angajați „invizibili” și diverse utilități.

Metrul Cub de Documente
Dacă am putea să calculăm prețul școlii doar pe baza amortizării prețului motocicletelor, a costului benzinei și a chiriei ar fi foarte simplu. Trăim într-o lume frumoasă dar nu simplă: reautorizări anuale ale școlii, foi de parcurs pentru motocicletele care rulează în poligon, registre fizice și rapoarte online, „arhivism” și „conțopism” extrem, toate acestea fac din simpla școală moto un devorator de resurse logistice. 

Răspunsul la întrebarea din titlu este: „școala moto nu e scumpă”! Școala costă cât o geacă, permisul „te ține” o viață, și dacă ai mai reținut și ceva din ce ți s-a spus, ca elev ești clar pe plus 😉

Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel

Titlul de „prima femeie în jurul lumii” și importanța lui

 
„Prima femeie care a făcut turul lumii solo pe motocicletă”, iată un titlu care a stârnit interes enorm în lumea moto... de vreo cinci ani. Deși englezoaica Elspeth Beard a încercat să anunțe câteva reviste de profil, la plecarea și la sosirea din turul ei (1982-1984) nimeni nu a fost interesat. Deși franțuzoaica Anne-France Dautheville a publicat o carte despre turul ei, făcut în 1973, a fost repede uitată. În acei ani poveștile moto aparțineau unor oameni de la marginea societății și, dacă mai erau spuse și de femei, prezentau și mai puțin interes. Abia prin 2016, după decenii de uitare, călătoriile acestea îndrăznețe au fost scoase din nou la lumină. Pe Elspeth au readus-o în prim plan cei de la BMW, iar pe Anne-France cei de la casa de modă Chloé. Lipsa surselor de informații din anii telegramelor și scrisorilor a făcut ca jurnaliștii prezentului să acorde cu ușurință titlul de „prima”. În aprilie anul acesta, anul internațional al rețelelor de socializare, titlul a fost amenințat...

Linda Bick, o motociclistă care a călătorit la rândul ei pe cele cinci continente, a descoperit, folosind niște tăieturi din ziare și o rețea de socializare, pe prima femeie din Marea Britanie care a făcut turul lumii solo pe motocicletă și totodată prima femeie din lume care a plecat într-o astfel de călătorie. 
Mary Sievier a făcut turul lumii între 1967-1976 pe un BSA Bantam de 175cc. Tura ei de aproape un deceniu a trecut prin India, estul Africii, Australia și Noua Zeelandă, sud-estul Asiei, Statele Unite și din nou Anglia, unde motocicleta călătoare a ajuns să se odihnească în garajul mamei sale. Mary Sievier împlinește anul acesta 80 de ani și plănuiește să participe cu aceeași motocicletă, ca speaker la Overland Event.

Cum delimităm mai bine „prima femeie care a făcut turul lumii pe motocicletă”? Statistica pune preț pe cine a plecat prima sau pe cine a ajuns înapoi prima? Contează atât de mult pentru editori și atât de puțin pentru public... Poveștile acestor femei curajoase care au făcut înconjurul lumii acum jumătate de secol, în condiții grele dar bucurându-se de lucruri inaccesibile acum, sunt cea mai importantă re-descoperire a vremurilor noastre. Faptul că aceste femei încă trăiesc și ne mai pot împărtăși, cu ochi strălucitori, minunile pe care le-au trăit, este ceea ce trebuie să prețuim cu adevărat. Nu există o competiție a poveștilor, există o frumusețe a lor și dacă poveștile sunt bune de ceva, sunt bune să ne îndemne să o trăim pe a noastră...

Foto: Linda Bick, Postie Notes
Text: Alex Cercel

Review cinstit: cămăși moto de la Rev'it

Că tot a venit căldura vorbim astăzi de un echipament cu stil, potrivit pentru mediul urban și pentru zilele de vară.
Este primul nostru review de echipament și se bazează pe experiența personală de circa patru sezoane cu aceste produse. Ca să stabilim câteva reguli de la început, review-urile cinstite vor fi marcate cu (C) iar cele publicitare cu (P). La cele cinstite vom folosi propria experiență, iar la cele plătite vom citi descrierea de pe site-ul producătorului și vom mai adăuga câte ceva :)

Marca olandeză Rev'it are una din cele mai rapide ascensiuni pe piața echipamentelor moto: a luat un start târziu, în 1995, dar acum are propriul centru de dezvoltare și testare a echipamentelor; a obținut parteneriate cu mai mulți producători moto și, cel mai recent, cu Harley-Davidson pentru costumele adventure dedicate modelului Pan America. Producția este localizată în Vietnam, dar acest lucru nu este ținut secret. Se pare că echipamentele de calitate sunt produse acolo de mai multe mărci de top, în loc de tradiționalele plaiuri chineze. 

Bun, dar ce-i cu cămășile? Acest tip de echipament face parte din seria de inovații Rev'it și a fost lansat în 2016, special pentru mediul urban. Cămășile moto Rev'it Overshirt sunt dotate cu protecții dezvoltate „in house” - Level 1 pentru umeri și coate, Level 2, opțional, pentru spate. Culorile cămășilor sunt de la „cărbune” la „deșert”, iar materialele de la bumbac la poliester. Croiala este mai degrabă strâmtă iar măsurile tind să fie mici.
Am purtat modelul Bison patru sezoane și Tracer Air trei. Plusuri și minusuri?

Bison Overshirt

🔝 Are probabil cel mai reușit design din gama de cămăși Rev'it, carourile sale verde închis-negru și profilul său slim o fac să arate superb! Cămașa se închide cu fermoar de plastic și cu o linie de nasturi de metal, iar ultimii nasturi de la bază sunt acoperiți pentru a nu zgâria rezervorul motocicletei. Un alt plus este membrana rezistentă la ploaie și aerisirea decupată în zona omoplaților pentru o ventilație mai bună în timpul mersului. Interiorul prezintă o căptușeală din poliester și un buzunar pe partea stângă, pentru acte. 

🔻 Pe cât este de frumoasă această cămașă pe atât de puțin o putem purta într-un sezon moto. Datorită materialului rezistent la apă, lipsei ventilației sub brațe și mânecilor strâmte (croite pentru a menține fixe protecțiile coatelor) este foarte greu de purtat la temperaturi de 25-30 de grade Celsius. În plus culoarea nu rezistă la radiațiile puternice solare și negrul tinde să se înroșească după purtări repetate.
Datorită materialului subțire, a gulerului larg, aerisirii de pe spate și a mânecilor strâmte, este foarte greu de purtat la 15 grade Celsius. Pe de o parte trebuie să-ți îndeși gulerul cu eșarfe, pe de alta nu poți purta haine groase pe dedesubt, pentru că nu intră pe mâneci.
În concluzie, avem un interval de purtare de 2-3 săptămâni primăvara, și de 1-2 săptămâni toamna... Dar ce frumos arată!

Tracer Air Overshirt

🔝 Vine cu un design vintage, foarte atrăgător, cu benzi orizontale de culoare. Exteriorul este complet realizat din plasă de poliester („mesh”) ce permite o ventilație extraordinară. Această cămașă este foarte ușor de purtat pe caniculă, la temperaturi de 40 de grade Celsius! Interiorul este căptușit cu un material mătăsos, răcoros și are un buzunar de acte impermeabil. Acesta este plasat orizontal și foarte accesibil, nu vertical, ca la majoritatea gecilor Rev'it. Cămașa se închide cu un fermoar metalic foarte fin și cu o linie de capse metalice. La fel ca și la modelul Bison, ultimele capse de la bază sunt acoperite pentru a nu zgâria rezervorul. 

🔻 Minusurile acestui produs sunt: cusăturile brute și capsele de metal care tind să rupă materialul în care sunt prinse. Fiind o cămașă moto special concepută pentru vară, poate cea mai bună dintre gecile de vară de pe piață, a conduce cu ea la 15 grade Celsius înseamnă a muri de frig.

🌞 Hai, prindeți curaj, nu vă mai îmbrăcați în oraș în echipament de piele „se-haș”!

Foto: Rev'it
Text: Alex Cercel