Când moare o persoană cunoscută într-un accident rutier e o tragedie, când mor în jur de 10 oameni în 48 de ore, 1.800 - 2.700 pe an, în 8.000 - 10.000 de accidente grave, adică 85 - 117 morți / 1.000.000 de locuitori, atunci, după cum spunea și Stalin, e doar o statistică.
Cifrele sunt din România, țara „premiată” an de an de UE pentru cei mai mulți morți pe șosele, țara unde se remarcă o lipsă a Poliției Rutiere, a legislației și, în general, o lipsă a administrației.
Conform statisticilor, viteza excesivă ocupă primul loc, apoi traversarea neregulamentară, destul de apropiată de neacordarea de prioritate pietonilor, nerespectarea distanței față de vehiculul din față, depășirea neregulamentară, conducerea sub influența alcoolului.
Depășirea neregulamentară este semnalată suspect de puțin de investigatori la fel ca și semnalizarea rutieră incompletă. Dacă ieșim din București pe una din „autostrăzile morții” nu se poate să nu observăm o depășire pe banda de urgență. Dacă circulăm în București nu se poate să nu observăm marcajul absurd al benzilor pe marile bulevarde sau lipsa indicatoarelor de reglementare a priorității în unele cartiere.
Alte aspecte ignorate de investigatori sunt temperamentul agresiv al șoferilor, conducerea ofensivă, disprețul pentru ceilalți - lucruri necuantificabile și incalificabile. Nu avem nevoie de echipaje de Poliție care să facă educație, avem nevoie de mai multe restricții. Cei care conduc ofensiv și omoară oameni nu ar mai trebui să aibă posibilitatea de a redobândi permisul de conducere după o sentință „cu suspendare”.
O altă cauză des invocată a accidentelor este lipsa infrastructurii. Nu dezvoltarea infrastructurii rutiere e soluția, și nici distrugerea transportului pe calea ferată, sau încurajarea creșterii parcului auto, îmbrăcată frumos în diverse „programe”. E nevoie de restricționarea transportului rutier. Infrastructura nu va ține pasul cu creșterea parcului auto dacă tirurile sunt mai numeroase decât trenurile și dacă fiecare familie deține cel puțin două autoturisme. Dar mentalitatea noastră de șoferi gospodari, care au permanent prioritate și care știu să îmbine armonios utilul cu statutul, nu ne va lăsa să acceptăm restricții. „Doar tu, eu nu!”
Foto: Mihai Barbu, Alex Cercel
Text: Alex Cercel