Cum a evoluat piața creată de Legea 125B în primele 3 luni?

 
Eram curioși, și credem că și voi, să vedem o „raportare Q1” pentru piața scuterelor, având în vedere legea proaspăt aprobată în acest an, așa că am mers direct la sursa proprie, fondatorul HeyMoto Cristian Anghel. De menționat că cifrele exacte ale elevilor înscriși pentru 125B, la nivel național, sunt deținute de Autoritatea Rutieră Română. Neavând acces la acestea, vă prezentăm cifrele elevilor înscriși la școala HeyMoto, plus estimări proprii ale pieței din București.

Cum e cu scuterele, Cristi?
Pe scurt au ajutat piața moto, dar numărul celor interesați a fost infim. Cred că promovarea a ajuns doar în interiorul comunității moto.

 

Câți s-au înscris la școală pentru 125B?
Noi am avut 47 de elevi înscriși în perioada 9 august (de când s-au publicat normele de aplicare a legii) - 9 noiembrie. Estimez la concurenții noștri direcți un număr dublu, iar în total, pe București, undeva la 300.
Cei care au fost interesați, care au sunat la școală pe parcursul diverselor etape de promovare a legii, au fost mai mulți. Pot să dau o estimare pe baza faptului că noi, ca și alte școli din Poligonul Electronicii, am făcut liste cu clienți interesați pe care urma să îi contactăm când aflam mai multe despre forma finală a legii. Noi am avut o listă de 125 de persoane, colegii din poligon între 60 și 150. În București estimez că au fost undeva la 2.000 de persoane care s-au arătat interesate, pe parcursul anului 2024. Cifra mi se pare infimă comparată cu potențialul acestei piețe. Având în vedere traficul din capitală, formele alternative de transport ar trebui să fie cele mai căutate aici.

Cum a ajutat această lege piața moto?
În primul rând cam 10-15% dintre cei care au venit la noi să se înscrie pentru 125B, au decis să facă școala moto în loc. Principalul factor a fost procedura stufoasă de înscriere prin care li se cerea, și pentru scuter, aceleași acte: fișă medicală, aviz psihologic plus cazier judiciar. Prețul pentru adeverința de scuter, în medie 50% din cel unei școli moto, a avut și el o influență în această decizie, dar mai mică decât a avut-o birocrația. 

În ce privește vânzarea de scutere noi de 125cc, datorată acestei legi, nu pot să mă pronunț. Dacă ne referim strict la cele cumpărate de școli pentru instruire - a fost un număr foarte mic. Doar 3, maximum 5, școli din București au 2 scutere în dotare, majoritatea au 1, și acela cumpărat second-hand. Motivele țin de estimarea pieței, de bugetul fiecăruia, dar și de birocrația agreerii unui vehicul de școală, în general.

Text: Cristian Anghel
Foto: HeyMoto, Motosfera

Instructorii mei Hey: Dan Mereț

 

DAN''
Am intrat în „lumea motociclismului” în 2013, la îndemnul unui prieten. Pe parcursul anilor am condus mai multe motociclete, dar F650 GS, varianta Dakar, a rămas motocicleta mea de suflet. Cred că până acum am depășit 100.000 km făcuți prin oraș, dar și prin afară. Cele mai lungi drumuri ale mele au fost călătorii făcute prin toată țara.

M-am hotărât să devin instructor moto pentru că îmi place să lucrez cu oamenii. Cred că instructorul are un rol important în formarea deprinderilor de bază ale viitorilor motocicliști. Peste această bază elevii vor trebui să adauge apoi experiența proprie de condus.

Spre deosebire de alte locuri de muncă, aici îmi place că nu plec cu problemele acasă, nu mă stresez pentru ziua de ieri sau cea de mâine. Aici vin și plec detașat și relaxat. Plus, îmi place să lucrez în aer liber. Am oportunitatea de a cunoaște foarte mulți oameni faini, cu pasiuni și interese similare. Îmi place să am timp să pot lucra eficient și profund cu elevii.

Școala HeyMoto este suuuuuper! Deși diferiți, toți colegii sunt super prietenoși și fiecare contribuie cu ce are mai bun la dezvoltarea acestei școli. Acest lucru cred că se datorează în mare măsură leadership-ului extra-zen, înțelegător și atent al lui Cristi și al Iulianei. Pe scurt, aici apreciez cel mai mult și respect echipa! 

Text și Foto: Dan Mereț

Blugi de cursă lungă: Rev'it Moto2 de la Asfalt Uscat

 
Foarte ușor de recunoscut, datorită pliurilor de deasupra genunchilor, modelul Moto2 de la Rev'it sunt o versiune evoluată, mai bine cusută, îngustată în zona gleznelor, și care include protecții de șold pe lângă cele standard pentru genunchi. Sunt blugi foarte rezistenți, potriviți pentru distanțe lungi dar și pentru mediul urban. I-am testat intens două săptămâni, fiind furnizați de partenerul nostru Asfalt Uscat, și iată ce mai avem de spus:

Materialul Rev'it Moto2, cu ale sale cusături triple, dă o mai mare senzație de rigiditate, dar și de rezistență la abraziune, față de modelul precedent. Îngustarea, cât și întăriturile de pe interiorul piciorului, în zona gleznelor, sunt binevenite dar, per total pantalonii ar fi putut fi un pic mai lungi. Pe timpul verii, și mai ales al verilor de 40°C pe care le trăim, blugii Moto2 nu sunt răcoroși, iar materialul dublat cu aramid se simte și mai rigid. 

Pliurile din zona genunchilor sunt menite să dea impresia de flexibilitate și au un aspect plăcut, retro, din perioada când pantalonii moto din piele erau la modă pentru drumuri lungi.

Acești blugi sunt chiar buni pentru călătorii! Sunt solid construiți și potriviți pentru a fi purtați zilnic la o tură de 4.000 km (atât i-am testat). În plus, în caz că e important pentru voi, se asortează cu orice alt echipament moto: geacă textilă, hanorac moto, cămașă moto, chiar și-un tricou de motocross. Moto2 sunt un model cu valențe universale, potrivit pentru drumuri lungi sau urbane, sunt tot ce ați avea nevoie dacă ați vrea să vă păstrați garderoba moto la minimum.

Text: Alex Cercel
Foto: Rev'it Sport

A început școala, cu de toate, și datorită inițiativelor private: Hotel Moto a donat pentru copiii din comuna Plopul

 

Cu o săptămână înainte de începerea oficială a școlii, instructorul nostru Titi Fătu a inițiat, prin proiectul său Hotel Moto, un eveniment de strângere de fonduri și rechizite pentru copiii din comuna Plopul, județul Tulcea. Ce au realizat împreună oamenii care au răspuns acestei inițiative aflăm chiar de la inițiatorul evenimentului
„Ajută copiii din Delta Dunării să meargă la școală”:

Am reușit să strângem într-un timp destul de scurt resursele necesare pentru a „înnoi” circa 60 de copii din clasele primare, dar și preșcolari. Copiii din cele patru sate ale comunei Plopul - Sarinasuf, Plopul, Dunavățul de Jos și Colina - au primit fiecare câte un ghiozdan nou, rechizite școlare și dulciuri. Evenimentul a avut loc la școala din comuna Plopul, în prezența unui mic grup de motocicliști. 

Deși motocicliștii sunt, în general, percepuți ca antisociali, ei sunt printre cei mai dispuși membri ai societății la acte caritabile. La acest eveniment s-au implicat activ peste 30 de persoane, dintre care unii au donat bani, iar alții au achiziționat direct rechizite sau dulciuri. O mare parte dintre cei care au donat sunt participanți constanți la activitățile noastre, dar au fost și persoane noi implicate, elevii ai școlii Hey Moto, care au făcut donații importante, plus alte persoane pe care nu le cunoaștem și cărora țin să le mulțumesc pe aceasta cale! Mă bucură foarte mult faptul că vin lângă noi și persoane care nu sunt din lumea moto.

Vom continua cu inițiativele noastre dedicate copiilor din zonele rurale, următorul eveniment fiind cel mai probabil anul acesta, în perioada Crăciunului. 👦👧

Text și Foto: Titi Fătu

Marc-Reiner Schmidt, S1GP Champ: This Track Is Amazing, Will Be A Pleasure To Come Back

O etapă de Campionat Mondial este un spectacol rar în România, despre orice ramură a motociclismului am vorbi, dar weekend-ul trecut organizatorii de la Transilvania Motor Ring, împreună cu S1GP și FRM, au reușit să ne ofere chiar un astfel de eveniment.
Pe lângă legenda Thomas Chareyre, octuplul campion mondial de Supermoto, și viitoarea speranță a nou-revenitei echipe Honda, Elia Sammartin, a participat la cursă și campionul en titre Marc-Reiner Schmidt. Pe Marc nu numai că l-am văzut câștigând detașat Race1, Fast Race și Grand Finale pe circuitul transilvan, dar am reușit să-i luăm și o scurtă declarație, în exclusivitate pentru HeyMotoMag #WOW:

First time here?
„Yeah, first time in Romania, also first time at the Transilvania Motor Ring. This track is amazing, really technical off-road [section] with some different possibilities [of approach], beautiful asphalt with some very fast corners, and also some tight ones, so... everything you need for a good race!”

Don't see TM off the podium anytime soon do you?
„I have quite a big gap between [me and] the second and third riders, and I am very confident on my TM!

Do you think more manufacturers will join S1GP?

„I hope so. TM and Honda push a lot for the world championship so that's why they are both in front... but I hope in the future new brands will come, like Ducati or Triumph. They started now in motocross and maybe they will support supermoto too. It would be nice!”

Will you be back?
„I hope so, yes, I had a good time here, very good food, liked it a lot. Will be a pleasure for me to come back to Romania!”

Text și Foto: Alex Cercel

Horizons Unlimited Romania 5! Prezentări și Workshop-uri de călătorie 30 aug - 1 sep Covasna

Iată că și evenimentul din România al forumului internațional Horizons Unlimited a împlinit 5 ani! Cinci ani de întruniri ale colectivului pestriț al călătorilor, moto dar și auto, din toată lumea.
Nu știți despre ce este vorba? Dacă mergeți la HU veți fi inspirați să vă puneți pe roți și să plecați.
Ați mai făcut călătorii? Dacă mergeți la HU vă veți simți ca într-o familie, în marea familie a călătorilor care împărtășesc dragostea de drumuri, de locuri, de umanitate.

Anul acesta, în ultimul weekend al lunii august, Horizons Unlimited Romania va avea loc din nou la Cabana Bodvaj, aflată într-o zonă puțin umblată, dar foarte frumoasă a țării noastre. Cafeaua delicioasă de la Memento Baraolt, drumurile superbe spre Odorheiul Secuiesc, șnițelul uriaș de la Dagi, Zetea, izvoarele Oltului din Munții Giurgeu, toate pot fi ingredientele unei ture moto locale extraordinare.

Despre HURomania l-am întrebat pe organizatorul evenimentului Călin Nucuță, pe care sigur îl cunoașteți ca fiind realizatorul ghidurilor moto Carpathian2WheelsGuide, următoarele:

Ce va fi nou în 2024?
Vom avea șapte prezentări, dar ediția de anul acesta va fi diferită pentru că va avea mai multe workshop-uri pentru cei care plănuiesc călătorii.
Dintre prezentatori îi voi menționa pe Radu Prie care ne va aduce povești noi din Himalaya, unde a fost în acest an, și pe daneza Henriette Thiim, cap de afiș, care ne va prezenta călătoriile ei în Africa. Este pentru prima dată când Henriette vine în România la un astfel de eveniment și așteptăm cu nerăbdare să-i auzim povestea.
Ea va susține și un workshop despre modul în care pot fi folosite dronele în timpul călătoriilor moto. 

La categoria workshop îl vom mai avea pe Marius Achim, de la Achimoto, care va ține nu mai puțin de trei ateliere! Dintre acestea doresc să amintesc două, pe teme complet noi pentru întrunirea noastră, Bushcraft Mechanics și Motorcycling Yoga, care sunt foarte sigur că vor avea succes. Fără să doresc să iau din strălucirea celorlalți 😝 anul acesta va fi primul în care voi lua și eu cuvântul ca prezentator. Mai exact voi susține un workshop despre folosirea hărților offline în aplicații mobile. 

Cine va participa?
Avem deja anunțați peste 60 de participanți, dintre care aproape jumătate sunt din afara țării: Olanda, Anglia, Scoția, Bulgaria și Ungaria. Dar, ca în fiecare an, la deschidere apar participanți surpriză, oameni noi din România și din alte colțuri ale lumii. Vă așteptăm cu drag pe toți, începând cu 30 august, la Cabana Bodvaj!

Text: Călin Nucuță
Foto: Horizons Unlimited

Instructorii mei Hey: Ștefan

 

ȘTEFAN''
Sunt parte din echipa HeyMoto începând din această primăvară, din 2024, iar experiența mea se bazează pe 15 ani de permis și circa 40.000 km pe moto. În perioada în care am dat de permis am avut privilegiul să obțin categoria A1 la 16 ani și categoria A destul de repede, la 18 ani. Am început cu o Yamaha YZF-R 125, apoi am avut o Honda CBR 600 F4i și un Suzuki GSR de 600cc.
În prezent dețin un Suzuki GSX-R 600 și o Honda Shadow VT500, pentru că, de ce să nu recunosc, îmi plac și clasicele... Câteva dintre drumurile pe care le-am făcut ar fi Transfăgărășan, Transalpina, multe ture la mare și prin împrejurimile Bucureștiului - Giurgiu, Târgoviște, Oltenița etc. 

Ideea de a deveni instructor moto mi-a venit când mi-am dat seama că pot face mai mult cu această pasiune decât plimbări și mers în oraș zi de zi. M-am gândit că pot să-i învăț și pe alții ce înseamnă motociclismul și să-i ajut să-și dezvolte propria pasiune. 

La Hey îmi place mentalitatea colegilor și spiritul de aventură. De asemenea îmi place că aici se ține cont că lucrăm cu niște oameni a căror pasiune este la început. Cu toții ne dăm interesul ca cei care obțin permisul cu noi să aibă deschis un viitor cât mai lung pe două roți.

Text și Foto: Ștefan

Clubul Vandalilor: cruisere și cavalerism într-un decor vintage

 
The Bikeriders: Clubul Vandalilor, cel mai nou film hollywoodian dedicat culturii moto, a avut premiera cinematografică în iunie anul acesta și nu ne-a dezamăgit. Urmărind cu scepticism firul poveștii unui club moto ce se transformă în bandă, am descoperit o distribuție potrivită și o scenografie „de epocă” minuțios realizată, ce dezvăluie privitorului un peisaj autentic american al anilor '60. 

Pledoarie pentru piața muribundă a cruiser-elor, dar și pentru o societate bazată pe principii, filmul are în esență dragostea ca mobil al acțiunii: dragostea pentru o persoană, dragostea pentru un stil de viață, dragostea pentru motociclete.

Britanicul Tom Hardy îl portretizează foarte nimerit pe fondatorul clubului, Johnny, ale cărui trăsături și atitudine corespund cu cele ale personajului omonim, interpretat de Marlon Brando în The Wild One, filmul reprezentativ al anilor '50. Conaționala lui Tom, Jodie Comer, stabilește, sub pretextul unui interviu, cronologia evenimentelor din film și excelează, nu atât prin încercarea de a reproduce un accent de Chicago, cât prin expresivitatea privirii. Americanul Austin Butler, actorul principal, este suficient în rolul său de dandy ciufulit din generația post-rock'n'roll, fiind fotogenic dar și protejat de lipsa unei abundențe de replici pentru personajul său.

  

Jeff Nichols presară generos stereotipii în scenariul său, cu scopul de a iniția publicul în cultura moto. În final salvează totuși această „cultură” de vina de a fi vector al infracționalității, dezvăluindu-ne, ca un arheolog, fundații uitate ale lumii moto: onoarea, onestitatea, curajul, cavalerismul.

Foto: The Bikeriders
Text: Alex Cercel

Andrei, Campion Speedway: „Când îmi pun casca pe cap nu mai am nicio frică, visez doar să câștig!”

 
„În Croația m-a călcat un concurent și mi-a fisurat bazinul. După două săptămâni, în România, am venit în cârje la motocicletă, am concurat așa și tot am ieșit campion național. Anul trecut la etapa Cupei MACEC de la Brăila am participat fără să am posibilitatea să mă antrenez. Am căzut, m-am lovit de parapeți, am luat startul din nou și am reușit să ajung pe doi” ne povestește Andrei Popa, Campion Național la Speedway, într-un interviu exclusiv HeyMotoMag.
Astăzi discutăm despre sacrificii și perseverență într-un sport spectaculos care merită salvat în România. Piloții concurează pe motociclete cu metanol, fără frâne, ating 100 km/h în 2 secunde și fac, pe suprafețe de pământ, 4 ture în mai puțin de 60 de secunde!

Speedway fără susținere
„Singurul stadion omologat de speedway a rămas cel de la Brăila. La București baza sportivă „Metalul” este proprietate privată și nu ne putem antrena nici în chirie, iar la Sibiu, pe locul stadionului „Voința” vor fi construite blocuri” ne spune Andrei despre starea speedway-ului de la noi. „Ar ajunge și un teren cu o pistă de zgură, undeva în câmp, fără parapeți, fără tribună, pentru a ne antrena, dar nimeni nu-l poate realiza...”

„Am un vis”
Sunt din Brăila, dar m-am mutat în București pentru a avea mai multe perspective. Sunt legitimat la CSTA din capitală, dar și la Świętochłowice, în Polonia, și Žarnovica din Slovacia, club cu care am obținut locul patru în Extraliga. Deoarece nu avem pistă în București mi-am direcționat toate resursele pentru drumurile spre antrenamentele din străinătate. Din Polonia se dă ora exactă în speedway-ul mondial iar șansa mea este să fiu preluat de un club mare de acolo. Vreau ca în maximum 4-5 ani să mă calific la cupa mondială și să concurez cu cei mai buni.
Când îți dorești ceva nimic nu te poate opri, iar visul meu este să fiu campion mondial!

Subvenții pentru speedway
„Deplasările reprezintă cel mai mare cost acum. Deși eu am parte de aproximativ 5 antrenamente pe an, iar elita de 180 - 200 (!) eu îi înving în manșe pe unii dintre cei care își permit să se antreneze atât. Am un buget minim de 1.000 de euro / săptămână de antrenament dar, pentru a face performanță la nivel mondial mi-ar trebui, practic, unul de 40 de ori mai mare. Sunt sprijinit financiar de Școala de Șoferi Băneasa, unde și lucrez ca instructor moto pentru a mă susține, de mama mea care lucrează în Anglia și de tatăl meu care lucrează într-un service auto din Brăila.”

„Am speedway-ul în sânge”
Totul a început cu tatăl meu, care concura la dirt-track pe Stadionul Municipal din Brăila. De mic am stat printre motociclete. Alți copii plângeau din cauza zgomotului prea mare, eu plângeam când mă luau de acolo. Am început să merg direct pe o motocicletă de speedway de clasa cea mai mare, 500cc, pentru că altceva nu se găsea pe-atunci. De-aceea nici nu sunt atras de motocicletele de stradă. Speedway-ul îl am în sânge! 
În ultimii opt ani am câștigat de patru ori campionatul național la juniori, am fost de două ori vicecampion la seniori și acum sunt dublu campion național.

Text și Foto: Andrei Popa #162
Redactor: Alex Cercel

Școala moto, de la statut la stare

 
Școala moto, puteți să extrapolați la „școală” în general, are o imagine bună de „instituție de încredere” dar,
nu este influencer, nu e „auzită” de public, nu poate amenda legi, nu poate, în ultima vreme, nici măcar să funcționeze într-un cadru de reguli.
Pe scurt, cu toată „încrederea”, școala nu este o instituție de luat în serios. Fără convenția că trebuie să existe reguli pentru toți, fără legislație coerentă, fără finanțare, nu putem cere „școală”. 

Școala nu este influencer
Nici nu-și propune, iar dacă și-ar propune nu ar avea audiență. Nu-și propune pentru că nu este „făcută” să ofere ponturi și „life hacks”, ci să construiască o bază de reguli minime cu care să pornească la drum elevii /clienții.
„Nu ți s-a spus la școală de lane-filtering, rev-matching sau counter-steering?” Poate pentru că nu stăpânești plecarea de pe loc, schimbarea vitezelor și oprirea.
„Știu, pentru că am văzut pe YouTube.” Poate confunzi informația cu abilitatea. Practica...
e problema, ca să nu folosim o expresie de rău augur în domeniul moto.

Dacă școala și-ar propune să fie „influencer” cine ar căuta școala pe „net”? De fapt nu vrem toată birocrația unor informații structurate, ci ceva care să ne atragă atenția trei secunde. Nimeni n-a cerut unei școli o părere despre ceva, dar vreunui vlogger? Nu-i poți număra...

Școala nu face legea
Nici măcar în ceea ce privește propria funcționare sau metodele de examinare, și nici nu poate explica elevilor/clienților, pe loc, logica modificărilor legislative impuse. Nicio instituție sau organizație NG nu a întrebat vreodată o școală despre „cum ar fi mai bine să arate legea”. Legea e treaba „aleșilor”, cu mențiunea că acum e și a „influencer-ilor”.

Școala solicită subvenționare
Școala moto susține calitatea educației în timp ce se străduiește să supraviețuiască printre motociclete descompletate într-un parc de rulote. Unii elevi sunt garanții acestei calități, având posibilitatea să ne compare cu școli de conducere preventivă autorizate de diverse organizații.

Cadrul material, mijloacele didactice, lasă de dorit? Dar ce școală își poate permite propriul poligon? Ce școală își poate permite, nu o flotă, ci o motocicletă nouă periodic? Ce școală își poate permite să schimbe, cu ocazia vreunei bienale, stocul de echipamente de protecție? Creșterea performanțelor nu poate fi, din păcate, separată de subvenționarea domeniului respectiv.

Școala funcționează cu reguli
În ultimii ani întreaga societate s-a transformat într-o arenă de debate, iar școala e lipsită astfel de însăși fundația pe care funcționează. Elevi/clienți și părinți, care acceptă totuși cu generozitate ideea că școala trebuie să existe, mustră, dezbat și contestă funcționarea acestei instituții. Nu povestea, veche, cu „progresul” și „îmbunătățirea continuă” îi animă pe diferiții stakeholder-i, ci chiar ideea desființării cerințelor, standardelor și examenelor. Fără minima convenție a regulilor, școala nu poate exista.

Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel

HORIA: maturizarea eroului, renașterea filmului românesc

 
Cuvinte grele aruncate aici de noi, bloggeri moto, într-o cronică de film artistic, dar în epoca liberei exprimări, totale, și a lipsei de răspundere, să ziceți mersi că nu comentăm și tenis.

Filmul tinerei regizoare și scenariste Ana-Maria Comănescu, ne-a surprins și încântat la Premiera de la Cinema MȚR, cu o poveste de maturizare sub pretextul unei călătorii cu motocicleta, făcută pe fundalul unei contemporaneități recognoscibile ca imagine și limbaj.

 

De ce ne-a surprins? Nu este o poveste de maturizare pe ritmuri de road-movie american, în care personajul principal bifează toate etapele inițierii și „explodează” într-un happy-end. Nu se bazează pe o formulă de basm, din contră, scenariul transmite verosimilitate. Maturizarea lui Horia este treptat brutală, stângace și incompletă. E ca un duș cu apă ...reală.

Ce ne-a încântat? Peisajul autohton monumental, adaptat de regizoare, ca și culoare/intensitate, evoluției poveștii. Jocul actorilor, între care, succint, îl recunoaștem pe Țeca Vladimir ca „drept ales” să reprezinte personajul principal, dar și pe consacrata Daniela Nane, capabilă să construiască un personaj secundar cu o singură privire senzuală. 
Rock-ul românesc, Mondial, Semnal M și Timpuri Noi, ce încadrează momente cheie din călătoria inițiatică a lui Horia. Secvența de pe Transalpina, cu băiatul, Mobra și Timpuri Noi? Wow, ar trebui s-o vedeți într-un IMAX, nu doar la cinema! Soundtrack-ul ar merita un vinil!

De ce ne-am aruncat la „renașterea” din titlu? Pentru că „Horia” este printre primele filme românești care nu își trag seva subiectului din negura comunismului, din mizeria morală a unei epoci deja demolate. „Horia” nu ne „vorbește” de lost generation ci mai degrabă de beat generation. E despre un nou început, imperfect, ceea ce îi dorim și cinematografiei românești. Ca să poată merge mai departe pe calea dezvoltării personale, fără a rămâne în pană de combustibil, astfel de producții au însă nevoie de susținerea publicului. Mergeți cu cineva și vedeți Horia la Cinema. Nu veți „salva lumea” dar veți începe!

Foto: Horia - filmul
Text: Alex Cercel

Ovidiu Mihăilescu, inginer de motorsport: de la senzori la decizii, Formula 4 și MotoRC

Una din satisfacțiile muncii noastre la școala moto este că descoperim, printre elevii noștri, oameni care fac lucruri extraordinare. Ne-am dori să vă putem împărtăși mai des multele povești frumoase pe care le auzim. În interviul de astăzi aflăm de la Ovidiu Mihăilescu rolul unui inginer de motorsport în cadrul unei echipe de curse și legătura directă pe care o are cu performanța piloților.

Cu ce te ocupi mai exact Ovidiu?
Activitatea pe care o desfășor implică o combinație de servicii, în principal inginerie de cursă, de telemetrie și de performanță. În 2022 am fondat Fuelled Engineering din dorința de a îmbina afinitatea pentru inginerie și pasiunea pentru motorsport, în special pentru curse de mașini și, mai nou, de motociclete.

Inginerul este esențial pentru un pilot, sau un accesoriu pentru o echipă cu buget mare?
Importanța de a avea un inginer în echipa ta dacă ești pilot moto sau auto depinde foarte tare de doi factori: nivelul campionatului și ambiția de a te îmbunătăți. Nivelul campionatului este un aspect important deoarece cu cât miza este mai mare și competiția mai aprigă, vei dori să folosești orice resursă existentă pentru a te propulsa mai sus în clasament. Un inginer bun poate face diferența între locul 1 și locul 2, în special când vorbim despre piloți experimentați, cu un nivel de performanță ridicat, între care diferențele de timpi se rezumă la zecimi sau sutimi de secundă.

Cu toate acestea însă, cea mai importantă este ambiția de a îți îmbunătăți constant timpii pe circuit. Să lucrezi cu un inginer nu te face automat cel mai rapid, în schimb îți oferă posibilitatea de a auzi o părere obiectivă și avizată despre care sunt limitările vehiculului și ce poți face tu mai bine, ca mai apoi să pui în practică pe circuit. De asemenea, te scapă de ghicitul modificărilor de configurație care pot fi foarte derutante.

Elementele esențiale, fără de care nu poți concura, sunt: motocicleta, echipamentul și nevoia de adrenalină. Cu toate acestea, ca în orice domeniu în care vorbim de performanță și competitivitate, ai nevoie de experți, de opinii avizate care să te ajute să excelezi. Talentul, efortul depus și dorința de dezvoltare a unui pilot sunt baza de la care pornim, la care adăugam tot efortul și susținerea echipei, fie că vorbim de ingineri, mecanici, personal trainer-i și așa mai departe. Fiecare are rolul lui și poate face diferența.

În motorsportul românesc acest tip de activitate nu este atât de populară precum în campionatele internaționale, însă acest lucru începe să se schimbe! Bugetul este, bineînțeles, un factor important, dar nu este obligatoriu ca doar echipele mari să dispună de un inginer.

Ce presupune ingineria de cursă, cea de telemetrie și cea de performanță?
Ingineria de cursă este, poate, cea mai vizibilă dintre cele trei în cursele de motorsport televizate, de tipul Formula 1 sau World Endurance Championship (WEC). Mesajele radio pe care le transmit piloții în timpul cursei, unele dintre ele și difuzate, sunt către inginerii de cursă, și vice versa. Inginerul de cursă este punctul principal de comunicare între echipă și pilot pe parcursul sesiunilor pe circuit, cu privire la strategia abordată, eventualele modificări ale setărilor mașinii, posibile penalizări, schimbări de vreme etc. Dacă vorbim despre o echipă mare, inginerul de cursă primește de obicei cele mai importante informații de la departamentele de strategie și performanță, iar apoi încearcă să ia cele mai bune decizii bazate pe aceste informații. La echipele mai mici, inginerul de cursă poate fi în același timp toate departamentele de mai sus.

Vehiculele de curse, fie că vorbim despre mașini sau motociclete, au la bord un aparat ce stochează datele înregistrate de senzorii vehiculului (data-logger). În funcție de bugetul echipei și nivelul campionatului, aici putem vorbi de orice - de la un simplu GPS până la ansambluri de mii de senzori. Acești senzori înregistrează, după caz, date vitale despre funcționarea vehiculului (de exemplu presiuni, temperaturi, erori ale calculatorului), date despre activitatea pilotului (cursa pedalelor, unghiul de bracaj, schimbarea treptelor) cât și date despre comportamentul dinamic al vehiculului (accelerații, unghiuri de înclinare, comprimarea sau destinderea amortizoarelor). Toate aceste date au rolul de a oferi cât mai multe informații despre ce se întâmplă cu vehiculul pe circuit și de ce. 

Aici intervine inginerul de telemetrie, care interpretează aceste date pentru a se asigura că vehiculul funcționează în parametri, pentru a diagnostica eventuale probleme, dar și pentru a vedea unde este nevoie de îmbunătățiri la stilul de pilotaj și la configurația vehiculului, cu scopul de a obține timpi mai buni pe circuit.

Am menționat configurația vehiculului - de aici începe domeniul de activitate al inginerului de performanță. Acesta interpretează raportul inginerului de telemetrie cu privire la performanța vehiculului și propune o serie de schimbări mecanice, geometrice sau electrice pentru a încerca să combată comportamentul nedorit al acestuia. Să zicem că mașina supravirează la ieșirea din viraje lente, sau suspensia față a unei motociclete oscilează la intrarea în viraj. O soluție ar fi sa reglăm amortizoarele sau să schimbăm arcurile, în funcție de situația concretă, dar lista de modificări posibile este lungă. 

Esențial este să avem în vedere că orice configurație este un compromis, iar orice modificare are avantaje pe de o parte, și dezavantaje pe de altă parte. Spre exemplu, o suspensie moale oferă mai multă aderență, însă determină vehiculul să nu răspundă la fel de rapid la comenzile pilotului. Responsabilitatea inginerului este să găsească cea mai buna configurație, în funcție de tipul de vehicul, stilul de pilotaj, circuit și condițiile meteo, în limita regulamentului competiției. 

Ce calificări ai în acest domeniu de nișă?
Am absolvit programul de Tehnologia Autovehiculelor din cadrul Facultății de Inginerie Electrică, la Universitatea Tehnică din Eindhoven, Olanda, și apoi Masteratul în Mecatronică Avansată și Inginerie pentru Motorsport la Universitatea Cranfield din Marea Britanie.

În timpul masteratului am obținut un internship în Formula 4 UK la echipa JHR Developments, ce avea să câștige în clasamentul piloților din acel sezon. Acolo am lucrat cu 4 piloți foarte talentați, 3 dintre aceștia avansând în Formula 3 în sezoanele 2023 și 2024, iar cel de-al patrulea pilot în WSeries și ulterior F1 Academy. 

Din 2022 până în prezent am lucrat cu 15 piloți în mai mult de 25 de etape de cursă, în campionate precum Ligier European Series, Radical Romanian Cup, Radical Nevada Cup și bineînțeles MotoRC, câștigând și clasamente ale piloților dar și ale echipelor. Astfel, pe lângă circuitele autohtone, am avut ocazia să vizitez și circuite de talie mondială precum Spa-Francorchamps, LeMans și Monza.

Cum te-ai hotărât să intri în lumea moto?
În 2023 am participat la MotoRC ca inginer alături de echipa Romlab, colaborând cu cei 2 piloți ai săi de la clasa S1000, Milen Georgiev și Radu Ene, care au terminat campionatul pe pozițiile 2, respectiv 4 în clasament. A fost o experiență inedită, fiind primul contact de aproape cu motocicletele, care mi-a și stârnit pasiunea pentru „fiarele” pe două roți. 

Patru etape mai târziu, m-am urcat pe una dintre motocicletele Yamaha R1, în boxă, pentru a-i comprima suspensia, moment în care m-am hotărât că vreau și eu să experimentez senzația. Am început apoi școala de categoria A la HeyMoto, în urma recomandărilor unor piloți și prieteni. Fast-Forward câteva luni mai târziu, am terminat școala și am cumpărat un Suzuki SV650 din 2024 ...da, am o slăbiciune pentru sunetul motorului cu 2 cilindri în V 😆

Text: Ovidiu Mihăilescu - Fuelled Engineering
Foto: Mihnea Tatu

Mototehnica, cel mai nou membru al rețelei BMW Motorrad România

 
Cunoscut neoficial ca „the place to go” pentru proprietarii de motociclete BMW, Mototehnica a devenit, în sfârșit, oficial, membru al rețelei BMW din România. Recunoașterea aceasta, a calității service-ului Mototehnica a sosit, foarte potrivit, odată cu împlinirea a 10 ani de existență. La fel de potrivit ni s-a părut să-l întrerupem pe fondatorul Tiberiu Anghel cu două întrebări: „de când” și
„ce urmează”?

De când, mai exact?
Mototehnica a devenit cel mai nou Service Autorizat BMW Motorrad România începând cu 1 martie 2024.
Semnarea contractului a apărut ca o consecință naturală a creșterii pieței din România. De asemenea cred că este și dovada faptului că Mototehnica a crescut organic și corect în acești 10 ani. Am pornit de la un service cu un singur post de lucru, care își desfășura activitatea într-un spațiu de aproximativ 100 mp, și am evoluat la un service complet, conform standardelor BMW Motorrad, cu 6 posturi de lucru, care poate oferi clienților BMW întreaga gamă de servicii aftersales, inclusiv acțiuni tehnice sau acțiuni de garanție.

Ce oferiți acum?
În primul rând oferim proprietarilor de motociclete BMW din România experiența de peste 10 ani a echipei noastre, care acum este formată din 9 profesioniști.

În acest moment suntem Service Autorizat BMW Motorrad și nu avem în ofertă motociclete noi, însă gama noastră de servicii și produse este croită pe nevoile proprietarilor de motociclete BMW.
Pe lângă accesoriile și echipamentele BMW, oferim gama premium Wunderlich, Akrapovič, Wilbers, SP-Connect, Gilles Tooling, SC-Project și Kellermann.

Text și Foto: Mototehnica

Opinie: Legea 125B ce nu-i bine și de ce nu vine?

 
„E un pamflet și trebuie tratat ca atare”, „e pe surse” etc. ...dar, dacă tot n-aveți ce face la birou și noi nu avem mai multe informații decât aveți voi despre „când se-aprobă legea aia”,
de ce să nu ne petrecem timpul practicând sportul național: aruncatul cu opinia. V-ați pregătit mănușa de baseball?

De ce nu vine? 👀
Hai să-ncepem cu asta, că sigur vă stă pe limbă întrebarea. Din câte am auzit noi „pe surse”, pe unde s-a discutat legea, în tot felul de întruniri și „grupuri de dialog social”, diverși reprezentanți ai instituțiilor ce au legătură cu transportul și diverși auto-intitulați „conducători defensivi” au strâmbat din nas pentru că „înmulțirea accidentelor”. Până la locatarul numărul unu al țării nu a fost, se pare, cale lungă, pentru că legea a fost trimisă înapoi de două ori, ultima dată în ianuarie 2024.

Ce nu-i bine? 👎
Nu e clar cum se aplică. Trebuie să faci un număr de ore în poligon și să primești o adeverință. Ce faci cu adeverința? O ții în folie să nu se ude, că poate te oprește cineva? De ce nu ți se trece în permis o nouă categorie: A1 pentru 125cc, dacă tot... „o țară ca afară”?
Credem că adeverințele, destul de repede, vor avea o piață neagră: anumite persoane vor plăti mai puțin ca să le primească, fără să treacă prin poligon. Mai ține minte cineva cum se obținea adeverința de test de legislație înainte de 2013, când se putea conduce scuter de 50cc doar cu această hârtie?

Permisiunea de a conduce scuter de 125cc fără examen este o falsă urgență. Este un pur pretext al concitadinilor noștri care nu se lasă dați jos din mașini. Deși traficul este o problemă, actuala permisiune de a conduce cu B-ul scutere și motociclete de 50cc, sau scutere cu trei roți, de 300-500cc, nu a creat foarte mulți adepți ai vieții moto... De ce numai un scuter de 125cc ne-ar putea salva?

Ce îi bine? 👍
Am lăsat aceste argumente la urmă, pentru că partea bună nu interesează pe nimeni, numai titlurile tabloide.
Credem că, în ciuda îngrijorării „rezonabililor”, accidentele vor exista, dar Legea 125B nu va crea un genocid. Altele sunt cauzele pentru care România a fost anual lider la accidente mortale în UE timp de 16 ani. Nu scuterele.

Dacă această lege a beneficiat de publicitate și a creat așteptări din partea publicului, credem că va fi eficientă în a pune mai mulți șoferi în șa și că va contribui totuși la descongestionarea urbană.

De asemenea, credem că va avea un efect pozitiv asupra pieței moto. Va susține vânzările de scutere și, pe termen mediu, va ajuta și segmentul moto! Ar putea duce la o creștere spectaculoasă a pieței românești.

Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel

Radu, Kulturide: o călătorie de la reparații la restaurări

Îl cunoașteți pe Radu Constantin, cel mai probabil, datorită mediatizatei călătorii prin Asia Centrală, făcută împreună cu alți 4 prieteni în 2017, și a filmului omonim lansat în 2023: Kulturide East Adventure. De atunci Radu a mai făcut o călătorie lungă, Kulturide 2: Iran & Pakistan, împreună cu partenera sa Denisa Andronache, dar nu despre aceasta ne-am hotărât să-l intervievăm, ci despre viața sa printre motociclete.

În primul rând, cum a început Kulturide?
A început de la ideea de a organiza ture pe motocicletă în România (prin Apuseni, Delta Dunării și litoral, dar în special prin zona de munte) pentru străini. Voiam să facem plimbări prin locuri frumoase, cât mai mult off-road, și să îmbinăm mersul pe motocicletă cu partea de cultură locală. Ideea a apărut în 2012. Când am plecat spre Mongolia în 2017 am extins cumva denumirea și am botezat aventura noastră Kulturide East Adventure.

Urmează o nouă călătorie, Kulturide 3?
Momentan nu, mai și muncim :))
Cu ce te ocupi acum?
Fac service pentru motociclete din 2011, iar acum mă ocup cu restaurări de motociclete clasice, în garajul meu din Munteni-Buzău. E ocupația mea full-time... chiar mi-ar mai trebui încă un full-time ca să dovedesc câte am de făcut :)) Am început cu socialistele, care au fost foarte multe la noi, MZ, Simson din DDR, Mobra, Carpați din RSR, și apoi am trecut la Yamaha, Honda, BSA etc.

Ce ne poți spune despre cele românești?
IMS 57 a fost o încercare de a realiza la uzina din Câmpulung o motocicletă autohtonă inspirată de Norton 350. După un lot de 11 motociclete s-a luat însă decizia de a opri producția. Din câte știu mai există o astfel de motocicletă în Germania.

Carpați a fost construită după Simson SR1 de 50cc, fiind îmbunătățită prin mărirea capacității la 70cc și eliminarea pornirii cu pedalele.

Binecunoscuta Mobra a fost produsă la Zărnești după un Zündapp de 50cc. Începând cu '83-'84, Mobra Hoinar a devenit un proiect 100 % românesc, fiind îmbunătățită pe baza modificărilor făcute de inginerul László Ferenczi din Oradea, care pregătea Mobra pentru curse locale.
Hoinarul s-a produs până prin 2001!

Ce restaurări ți-au trecut prin mână?
Simson AWO Sport de 250cc, un monocilindru în 4 timpi, inedit pentru anii '60. În România are în continuare un statut aparte. Era o motocicletă rafinată și destul de scumpă, pe care nu și-o permiteau foarte mulți.

BSA M41 din 1952, care a avut nevoie mai mult de reglaje și cosmetizare, decât de o restaurare.

Norton Commando de 750cc din 1972, un model foarte popular la nivel mondial. E chiar preferatul lui Keanu Reeves, cu care merge zilnic, deși se pornește extrem de greu la pedală.

Honda CB250 G5 din 1974, cu o poveste interesantă: a fost adusă de un domn care a lucrat în Elveția în perioada comunistă și care s-a întors în România după '89.

Acum restaurez motocicleta lui Mihai Barbu, celebrul BMW F650 Dakar cu care a fost în Mongolia în 2009.

Pentru mine restaurare înseamnă să iau la mână tot, până la ultimul șurub, să văd ce se poate repara, ce trebuie înlocuit... Dacă motocicleta se prezintă ca o bază de restaurare bună, vopseaua originală trebuie păstrată, pentru că este foarte valoroasă. Piesele originale sunt destul de complicat de găsit, însă unii producători mari încă livrează repere pentru modelele din anii '70.

La noi piața este la început, oamenii abia au descoperit motocicletele clasice, old-timer, vintage, cultura moto de atunci, și nu concep încă resursele necesare unei restaurări reușite... 

Când a început povestea ta cu motocicletele?
Cred că a pornit de la taică-miu, care e și el pasionat de motociclete și de tot fenomenul moto. El nu m-a forțat în niciun fel dar a avut multe motociclete iar eu, văzându-le acolo mereu...
Prima lui motocicletă a fost un Carpați, cumpărat de tatăl său când avea 16 ani, de-atunci a început totul pentru el. Eu am fost în Mongolia cu motocicleta tatălui meu, o Yamaha Ténéré din '88, pe care a cumpărat-o în '93, când eu aveam 8 ani. Nu știu dacă era singura din țară la momentul respectiv dar, când tata o parca pe bulevardul Ștefan cel Mare, se opreau tramvaiele, se aduna lumea în jurul ei... A fost în familie de atunci și o avem și acum în stare de funcționare.

Text și Foto: Radu Constantin
Interviu realizat de Alex Cercel