Școala moto, puteți să extrapolați la „școală” în general, are o imagine bună de „instituție de încredere” dar,
nu este influencer, nu e „auzită” de public, nu poate amenda legi, nu poate, în ultima vreme, nici măcar să funcționeze într-un cadru de reguli.
Pe scurt, cu toată „încrederea”, școala nu este o instituție de luat în serios. Fără convenția că trebuie să existe reguli pentru toți, fără legislație coerentă, fără finanțare, nu putem cere „școală”.
Școala nu este influencer
Nici nu-și propune, iar dacă și-ar propune nu ar avea audiență. Nu-și propune pentru că nu este „făcută” să ofere ponturi și „life hacks”, ci să construiască o bază de reguli minime cu care să pornească la drum elevii /clienții.
„Nu ți s-a spus la școală de lane-filtering, rev-matching sau counter-steering?” Poate pentru că nu stăpânești plecarea de pe loc, schimbarea vitezelor și oprirea.
„Știu, pentru că am văzut pe YouTube.” Poate confunzi informația cu abilitatea. Practica...
e problema, ca să nu folosim o expresie de rău augur în domeniul moto.
Dacă școala și-ar propune să fie „influencer” cine ar căuta școala pe „net”? De fapt nu vrem toată birocrația unor informații structurate, ci ceva care să ne atragă atenția trei secunde. Nimeni n-a cerut unei școli o părere despre ceva, dar vreunui vlogger? Nu-i poți număra...
Școala nu face legea
Nici măcar în ceea ce privește propria funcționare sau metodele de examinare, și nici nu poate explica elevilor/clienților, pe loc, logica modificărilor legislative impuse. Nicio instituție sau organizație NG nu a întrebat vreodată o școală despre „cum ar fi mai bine să arate legea”. Legea e treaba „aleșilor”, cu mențiunea că acum e și a „influencer-ilor”.
Școala solicită subvenționare
Școala moto susține calitatea educației în timp ce se străduiește să supraviețuiască printre motociclete descompletate într-un parc de rulote. Unii elevi sunt garanții acestei calități, având posibilitatea să ne compare cu școli de conducere preventivă autorizate de diverse organizații.
Cadrul material, mijloacele didactice, lasă de dorit? Dar ce școală își poate permite propriul poligon? Ce școală își poate permite, nu o flotă, ci o motocicletă nouă periodic? Ce școală își poate permite să schimbe, cu ocazia vreunei bienale, stocul de echipamente de protecție? Creșterea performanțelor nu poate fi, din păcate, separată de subvenționarea domeniului respectiv.
Școala funcționează cu reguli
În ultimii ani întreaga societate s-a transformat într-o arenă de debate, iar școala e lipsită astfel de însăși fundația pe care funcționează. Elevi/clienți și părinți, care acceptă totuși cu generozitate ideea că școala trebuie să existe, mustră, dezbat și contestă funcționarea acestei instituții. Nu povestea, veche, cu „progresul” și „îmbunătățirea continuă” îi animă pe diferiții stakeholder-i, ci chiar ideea desființării cerințelor, standardelor și examenelor. Fără minima convenție a regulilor școala nu există.
Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel