Presărăm prin blogul nostru și câteva răspunsuri la „F-întrebări A-puse freQ-vent”. Astăzi despre „de ce pasager?”, „cine a inventat asta?” și... „la ce bun?”
De la inventarea roții
În anii '70, '80 și începutul anilor '90, la examenul practic pentru obținerea permisului se solicita candidaților, în afară de promovarea probei de poligon, și conducerea motocicletei în trafic având examinatorul pasager. Cei care au amintiri vii, atât de vechi, spun că „dacă milițianul nu punea piciorul jos” erai declarat admis. A urmat apoi o perioadă de aproximativ 20 de ani în care proba de trafic a fost eliminată, rămânând doar cea de poligon.
În 2013, în urma numeroaselor accidente mortale, proba de trafic a fost reintrodusă. Începând din acel moment, atât pentru inițierea în conducerea motocicletei pe drumuri publice, cât și la examen, instructorul este obligat să meargă pasager. Instructorul trebuie să ia toate măsurile pentru evitarea unei situații periculoase, prin indicații ferme și prin folosirea dublei comenzi a frânei spate.
E clar pentru toată lumea că pentru un începător care abia a învățat comenzile motocicletei, care încă își caută echilibrul și care, poate, este și mic(ă) de statură, a conduce cu pasager este un mare dezavantaj. Majoritatea instructorilor moto sunt bărbați, sunt grei și, până să facă această meserie, nu au mers deloc pe locul doi. Nici pentru ei nu e ușor, trebuie să învețe să fie „buni pasageri”, iar odată ce învață, stau cam 9.000 km / sezon în spatele unor persoane mai mult inabile decât abile în ce privește conducerea unei motociclete în trafic. Numai și numai minusuri până acum. De ce nu se poate „ca în alte țări”? Pentru că legea noastră, așa cum e făcută, nu poate transfera responsabilitatea pentru un accident rutier unei persoane care nu deține permis de conducere.
Totuși, unde e partea bună? Înainte de a ieși în trafic cu pasager elevii se antrenează în poligon cu instructorii și cu alți colegi. Chiar dacă nu este recomandat ca un proaspăt deținător de permis să meargă cu pasager, după primele sale mii de kilometri, poate lua pe cineva la plimbare având deja principiile de bază.
În trafic instructorul este cea mai apropiată persoană de elev - vede, simte, corectează folosirea comenzilor și orientarea în mediu a acestuia/acesteia, mult mai bine decât dacă s-ar afla la ghidonul/volanul unui alt vehicul. Acesta este cel mai prețios ajutor pe care îl poate oferi un instructor incomod.
Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel