Fac parte din echipa HeyMoto de la început, adică din 2018, când am am pornit la drum împreună cu Cristi, Iuli, Cristina, Alex „Ciac” și Patrick. Ne cunoșteam cu toții de dinainte de înființarea noii școli, pentru că am colaborat încă din 2014, indiferent dacă eram la aceeași școală sau la școli moto diferite. Mi-a fost ușor să aleg să intru în echipa lui Cristi la HeyMoto pentru că știam că muncește mult și că mă pot baza pe el în caz că aș avea nevoie de ajutor.
Nu e un secret, cred că toți colegii au spus asta, cel mai mult îmi place echipa de la Hey. E adevărat că în cinci ani componența ei s-a mai schimbat dar, un argument că aici este cea mai mare unitate, este faptul că în proporție de 80% echipa a rămas aceeași, iar cei care nu mai sunt în echipă sunt în continuare prieteni. Nu prea vezi asta în domeniul nostru și, în general, nici pe piața volatilă de muncă din România.
Am ales să lucrez la școala moto dintr-un motiv foarte simplu: îmi place să-i ajut și pe alții să se bucure de mersul pe motocicletă. Mie motocicleta mi-a făcut viața mai frumoasă și vreau să transmit această bucurie și altora.
Am permis moto din 2007 și sunt instructor din 2014. Am două motociclete, un supermoto superb care mi-a scos peri albi cu întreținerea, Husaberg FS 650, și un enduro tourer, sau adventure cum vreți să-i spuneți, Yamaha Ténéré 700. Cu primul am făcut Transfăgărășanul de mai multe ori, dar am mers și cu pasager și bagaje până la Sighișoara. Cu al doilea am fost până la Belgrad, dar și Reykjavik, ca să dau două exemple la întâmplare. Mai merg din când în când și cu un hippie bike, nu știu cum altfel să-l categorisesc, un Suzuki Van Van 200, care e al soției. În ciuda capacității și autonomiei reduse a acestuia am făcut cu el touring cu tot cu bagaje și pasager până la Plovdiv, în Bulgaria. Vă spun asta ca să subliniez că nu contează ce motocicletă ai atâta timp cât te bucuri de ea. Te bucuri de motocicletă, te bucuri de viață, asta e, restul sunt detalii!
Text și Foto: Alex Cercel