Full, Flip sau Open?

 
Am auzit de atâtea ori întrebarea „Ce fel de cască să-mi iau?” încât credem că este nevoie să explicăm în scris avantajele și dezavantajele principalelor tipuri de căști. Nu avem pretenția că vom oferi un răspuns exhaustiv și nici așteptarea că nu vom mai auzi din nou această întrebare. Dacă ar fi să explicăm repede titlul articolului „Full/ Flip/ Open” am putea spune „Protejat/ Versatil/ Expus”, dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple...

Să începem cu începutul și nu cu ordinea din titlu: casca Open Face este cel mai vechi model și a apărut în anii '20 ai secolului omonim, odată cu primele curse moto. Inițial acoperea doar partea superioară a capului, iar în anii '50 a fost „îmbunătățită” pentru a acoperi și obrajii, sub influența, se pare, a designului căștilor de aviație militare. Este într-adevăr casca cu cea mai scăzută protecție oferită în prezent, pentru că lasă bărbia expusă, o zonă cu șanse mari de vătămare în caz de impact. Totuși aceste căști nu sunt întotdeauna cele mai ieftine - modelele americane Bell sau cele britanice Davida sunt construite cu materiale premium și au prețuri pe măsură. Avantajele unei căști Open Face se văd mai ales în timpul condusului zilnic în oraș: ventilație foarte bună, greutate redusă, zâmbet la vedere și ușurința comunicării cu alte persoane când o purtăm pe cap. Putem cere și îndrumări când ne rătăcim prin nu știu ce localitate și nu mai avem baterie la telefon, ne vedem, ne auzim unul cu altul, e o cască ...umană ce mai. Când nu conducem o putem purta ușor pe mână, lega de rucsac sau de cadrul motocicletei. 

Casca Full Face a apărut prin anii '60, iar prin anii '80 a primit și viziera mobilă. Este casca cea mai comună și care oferă cea mai bună protecție. Acoperă toată fața, are o formă aerodinamică și ferește de intemperii - ploaie, vânt, grindină, furtună de nisip, nor vulcanic. De la ieftin la scump se poate spune totuși despre fiecare model că este voluminos și slab ventilat. E adevărat că majoritatea căștilor au cel puțin trei aerisiri, dar numai pe căldurile cele mari veți afla cât sunt de eficiente. De asemenea, la terasă, când beți o apă plată, vă mai trebuie un scaun și pentru doamna cască. Cele mai populare mărci sunt Arai, Shoei, AGV, HJC, etc.

Casca Flip-Up este cea mai recentă apariție, datând de la începutul secolului 21. A apărut ca soluție intermediară între Open și Full Face fiind inițial populară în mediul urban și urcând apoi în zona de lux a pieței de touring. Un alt segment de piață pentru acest model îl formează motocicliștii de la Poliția Rutieră - au nevoie să vă privească în ochi și să vă vorbească fără a-și da casca jos.
Bărbia căștii se ridică pe creștet la majoritatea modelelor de căști modulare, precum Schuberth, sau chiar se poate poziționa la ceafă, soluție găsită de cei de la Shark. În general sunt mai grele, și asta se simte la drum lung, mai voluminoase și au părți mobile care se pot uza. O marcă premium este de țintit în cazul în care doriți un astfel de model.

Ar mai fi de menționat două tipuri: Cross și Adventure. Căștile de motocross au cozoroc, bărbie mai depărtată de profilul feței și se poartă cu ochelari. Plus - flux mare de oxigen la efort; minus - nisip în dinți. Strămoșul acestui model este casca Open Face. O'Neal ar fi o variantă.

Din casca de Cross a evoluat modelul Adventure, destinat călătoriilor on și off-road. Acesta are un cozoroc mai scurt, bărbie mai apropiată de profilul feței (dar mai depărtată decât la căștile Full Face) și este dotat cu vizieră. Plusuri - ventilație mai bună decât a căștilor Full Face, protecție la intemperii; minusuri - greutate mai mare, vizieră foarte curbată, care poate distorsiona imaginea în condiții de luminozitate redusă. Klim sunt considerate premium.

Oricât de frugal ar părea acest articol nu avem un răspuns mai scurt la întrebarea voastră. Luați acest link ca pe un prim criteriu de căutare, în loc de „culoare”.

Foto: Bell Helmets, Arai Helmets, Schuberth, O'Neal, Klim
Text: Alex Cercel

Safe in Traffic 1:1 - curs de perfecționare în trafic, singurul

 

Anul acesta HeyMoto a devenit Training Center. Primul curs de perfecționare pe care îl oferim este Safe in Traffic 1:1, un curs special conceput de noi pentru mediul urban, cu un instructor doar pentru tine. 

Sintagma „curs de perfecționare moto” / ”curs de siguranță în trafic” nu este marca noastră înregistrată dar, din câte știm noi, acesta este singurul curs care se desfășoară în traficul din București și singurul cu un instructor moto dedicat!
Bun, acum că am lămurit aceste aspecte, să vedem cât durează acest curs și ce include: două zile, șase ore pe zi, evaluare, teorie, practică pe un traseu extraurban, exerciții specifice, teorie, practică în mediul urban, exerciții specifice, evaluare.

• Evaluare inițială - trebuie să aflăm de la tine ce experiență ai și trebuie să vedem cum conduci.
• Teorie - mai este nevoie de ea? Da, trebuie să discutăm ce este „explicit legal” și ce este „doar tolerat” ca și conduită în trafic, de exemplu. Vrem să conducem confortabil și trebuie să vedem care ar fi micile reglaje care fac o mare diferență - ar fi un alt exemplu.
• Practică - de ce începem cu extraurban? E mai ușor să capeți o cursivitate în manevrarea motocicletei la drum lung decât stând în coloană, dar fii fără grijă, nu părăsim județul Ilfov. A doua zi, practica o facem în București și, dacă ar fi să îți oferim un spoiler, am putea spune că motto-ul ei va fi „lasă-ți timp de reacție”.
• Evaluare finală - este o recapitulare, nu un examen, și are rolul de a sublinia ce e important pentru practica ta de zi cu zi.
  
  

Cum să te pregătești pentru acest curs? Trebuie să ai motocicleta ta și să fi mers deja cu ea. De asemenea, trebuie să vrei să îmbunătățești ceva. Dorința ta contează!

La ce să te aștepți de la acest curs? În primul rând să te bucuri mai mult de conducerea motocicletei, în loc să te temi de riscurile asociate.

Principiile unei bune conduite, pe care vrem să ți le prezentăm, trebuie să se îmbine cu multe ore petrecute în șa și cu o atitudine echilibrată față de mediul în care conduci. Practică!

Foto: Andrei Covoran pentru HeyMoto
Text: Alex Cercel

„E bine să-mi înscriu copilul la școala moto?”

Înainte să argumentăm într-un sens sau altul vă oferim răspunsul unei mămici, care ne-a uimit și pe noi când și-a înscris fata de 16 ani la școala moto pentru categoria A1:

„ - Cum de v-ați adus fata la școala moto, de obicei mamele sunt împotriva motocicletelor?
- Cred că e un lucru bun, eu am condus de la 18 ani și mi-a prins bine, m-a responsabilizat!”

Iată o atitudine echilibrată care ne-a făcut și pe noi să lucrăm cu plăcere cu „copilul” de liceu. Cu tot succesul avut în acest caz, nu credem că există un răspuns potrivit pentru toată lumea. Până la urmă pentru un minor părintele are dreptul să decidă ce crede mai bine. Și apoi mai depinde și de „copil”. Din ce am observat noi putem spune  că:

„Nu e bine” dacă
elevii vin la școală împinși de la spate. Dacă motivația înscrierii nu le aparține învață greu și nu sunt atenți. Nu au probleme cu deprinderea comenzilor motocicletei, pentru că totuși învață mai repede decât adulții, dar rămân... „absenți”. Și acest lucru se vede cel mai mult în trafic.
O altă problemă este temperamentul. Cine are permanent ceva de dovedit și nu ascultă sfaturile instructorului, nu reușește să conducă altfel decât impulsiv. Din păcate aceasta nu este o piedică în calea obținerii permisului, iar cu atitudinea nepotrivită se poate lua cel mai prost start în viața de motociclist. Temperamentul este o problemă pentru toți conducătorii de vehicule, nu doar pentru cei de A1.

„E bine” pentru că
elevii de 16 ani învață totul mai repede, chiar dacă sunt tabula rasa în domeniul moto. În general sunt mai motivați. Foarte puțini sunt slabi, aproximativ 1 din 20.
Cea mai comună greșeală făcută în ședințele de poligon este lipsa coordonării ambreiajului cu schimbătorul de viteze, dar odată trecuți de acest nivel stăpânesc bine motocicleta, mai bine decât elevii mai în vârstă.
În ședințele de trafic privesc prea mult înainte, fără atenție la detalii precum indicatoare, vehicule aflate în apropiere și sunt tentați să rezolve o situație rapid, fără să-și lase prea mult timp de gândire. Totuși, de la prima ieșire în trafic ei rețin observațiile și nu au nevoie de repetări obositoare. Temperamentul impulsiv, aferent vârstei, devine mult mai echilibrat, odată ce înțeleg regulile jocului. Unii dintre ei sunt extraordinar de maturi și în ziua promovării examenului le strângem mâna, fără strângeri de inimă. Îi considerăm oameni de încredere și responsabili!

Foto: HeyMoto
Text: Alexandru Cercel