Când nu îndrăznești, spui povești, nu scrii istorie. Aceasta e povestea Indian FTR 1200, o motocicletă cu potențial de legendă: a încercat să zboare spre Soare cu avântul unui Street Tracker din Lumea Nouă, dar și-a topit aripile în căldura corporației Polaris și a căzut pe pământ european sub forma unui Roadster. Nu e o poveste singulară, BMW a făcut la fel anul trecut când, vrând să trimită în lupta Cruiserelor Gigant un Cuirasat demn de Lumea Veche, a eșuat dându-i o alură americană.
Indian a anunțat, printre noile modele din 2022, un FTR mai sportiv, mai potrivit orașului și serpentinelor. Acolo este de fapt mediul propice acestui naked/heritage/roadster, cum vreți să-i spuneți, acolo sus se poate dezlănțui motorul acesta de 1200cc și 120hp.
În 2022 va avea roți cu jante de 17'', ghidon mai îngust și hărți noi ale cutiei de viteze, pentru o tracțiune mai bună.
În 2018 acest Flat Tracker avea, pentru că era inspirat de cursele pe circuitele ovale de pământ, un ghidon lat (nepotrivit pentru oraș), roți de 19'' și 18'' (standardul în sport fiind 19-19), anvelope speciale Pirelli care semănau cu profilul celor de curse (dar care ofereau puțină aderență pentru potențialul motorului) și un bord electronic tip tabletă pentru modelul Race Replica. A, și două evacuări ce ieșeau, tipic, de sub motor prin dreapta roții spate.
Dar cum ar fi trebuit să arate de fapt în 2017, când cei de la Indian îl anunțau ca pe un meteorit ce avea să facă dintr-o nișă, un imens crater în piață? Prototipul pregătit de genialul designer Rich Cristoph avea următoarele: un ghidon lat de flat track, un far superb aproape la fel de lipsit de profil ca un number plate, un cadran clasic pentru vitezometru, ambele roți de 19'' și niște galerii de evacuare stil flat tracker/scrambler ce treceau pe sub pulpa dreaptă a pilotului. Acest prototip avea profilul motocicletei de curse FTR 750 și motorul de pe Scout 1200.
Din motive „de piață” s-a renunțat la tot ceea ce putea fi autentic în acest proiect. S-a ajuns la un compromis prost cu roțile, la un bord digital pe care nu l-a cerut nimeni, la un far bulbucat, la o tobă comună, „conformă cu normele” (deși cei de la Triumph au putut păstra sus galeriile Scrambler 1200), și la un motor nou, mai puternic, pe care, iar, nu l-a cerut nimeni.
La momentul lansării oficiale, din 2018, toți piloții Indian au spus că „e modelul de stradă cel mai apropiat de cel de curse” (?) și, ulterior, toți jurnaliștii care l-au testat au luat partea companiei, cum că „normele și omologarea au necesitat”... Aurea Mediocritas!
Ceea ce putea fi un motor potrivit pentru acte de huliganism urban, un getaway bike pentru jafuri de bănci sau de patiserii, a ajuns un roadster pentru cafegii.
Și asta nu înseamnă că nu e un motor bun, înseamnă doar că e comun...
Foto: Indian Motorcycle
Text: Alex Cercel