Vara aceasta nu am stat prin poligon, colegii mei au dus greul sezonului, pentru că eu am plecat în august într-o tură lungă în Islanda.
E adevărat că urmele vikingilor se găsesc și pe la Constantinopol, și prin Ucraina, Franța sau Anglia dar, neavând decât 5 săptămâni la dispoziție am folosit ceea ce ei nu aveau, autostrăzile, și m-am dus direct spre Danemarca. De acolo m-am îmbarcat pe Norröna singurul feribot care duce turiști, navetiști și noi coloniști spre insulele Atlanticului de Nord: Feroe și Islanda.
DANEMARCA
Am ales să intru în Danemarca prin Suedia, nu prin Germania cum e mai ușor, pentru că voiam să trec strâmtoarea Øresund pe podul omonim. Celebrul Øresund Bridge are o lungime de 8 km și coboară înspre Copenhaga printr-un tunel submarin săpat într-o insulă artificială.
Cu tot riscul am oprit pe banda de urgență pentru o poză.
Primul oraș în care am oprit este și prima capitală medievală a Danemarcei: Roskilde. Aici m-am cazat la cel mai scump, dar și mai luxos, camping european. Era amplasat pe malul Mării Baltice, avea pădure, gazon și, per total, aspectul unui club de golf.
În Roskilde, obiectivul cel mai important pentru mine era Muzeul Corăbiilor Vikinge care, pe lângă vasele recuperate de arheologi și expuse în clădire, avea un superb șantier naval tradițional unde se construiau replici ale celor mai cunoscute tipuri de bărci, vase comerciale și corăbii de luptă vikinge. Am stat o zi întreagă acolo și poate că n-aș fi plecat dacă nu mi-ar fi impus „economia” călătoriei.
Următorul obiectiv a fost cimitirul viking de la Lindholm Høje, cu mormintele sale de forma unei bărci, așa cum îi șade bine unui popor al mării să aibă. De acolo am pornit spre Skagen, cea mai nordică localitate din Danemarca.
Plajele de lângă Skagen sunt într-o zonă cu păduri de pini, ce formează un plăcut contrast cu nisipul auriu și cu albastrul mării. De ce oare nu mai umblă nimeni cu șevaletul la subraț pe-aici? Doar adventure bikes și campervans...
Malurile mării mai sunt încă presărate cu buncăre germane ce au făcut parte din Zidul Atlanticului. Am petrecut aici o seară mergând pe jos pe plajă până la cel mai nordic punct al ei, acolo unde se întâlnesc apele Mării Baltice și ale Mării Nordului.
FEROE
Aceste insule au poate cel mai spectaculos peisaj din câte am văzut până acum. Dacă în Islanda puteam să fac analogii cu alte peisaje alpine sau marine pe lângă care am mai trecut, în Feroe piramidele verzi-negre care ieșeau din mare îmi păreau ceva din vremea Genezei.
A vedea aceste insule de la nivelul apei este cu adevărat impresionant. E un peisaj impunător care îți poate apărea pe rând ca un tărâm al legendelor sau ca un loc înfricoșător.
Feroe este o țară în plină dezvoltare, cu șosele și tuneluri submarine ce conectează aproape toată suprafața arhipeleagului, cu peste 100.000 de mașini și din ce în ce mai puține bărci. Doar ici-colo mai vezi câte o fermă tradițională, o casă cu acoperiș de iarbă, sau un mic cartier de case vechi. De la un capăt la altul drumul trans-insular are cam 100 de km, urmează linia coastei sau urcă în zone cu aspect alpin.
Dar drumurile pe uscat nu erau caracteristice vikingilor, trebuia să fiu pe mare ca să simt cumva istoria locului. Am ieșit împreună cu un grup de turiști pe un trauler vechi și am pescuit și eu un eglefin. Atunci am înțeles cum se trăia pe aceste insule pustii. Din recolta Atlanticului...
Am ales să intru în Danemarca prin Suedia, nu prin Germania cum e mai ușor, pentru că voiam să trec strâmtoarea Øresund pe podul omonim. Celebrul Øresund Bridge are o lungime de 8 km și coboară înspre Copenhaga printr-un tunel submarin săpat într-o insulă artificială.
Cu tot riscul am oprit pe banda de urgență pentru o poză.
Primul oraș în care am oprit este și prima capitală medievală a Danemarcei: Roskilde. Aici m-am cazat la cel mai scump, dar și mai luxos, camping european. Era amplasat pe malul Mării Baltice, avea pădure, gazon și, per total, aspectul unui club de golf.
În Roskilde, obiectivul cel mai important pentru mine era Muzeul Corăbiilor Vikinge care, pe lângă vasele recuperate de arheologi și expuse în clădire, avea un superb șantier naval tradițional unde se construiau replici ale celor mai cunoscute tipuri de bărci, vase comerciale și corăbii de luptă vikinge. Am stat o zi întreagă acolo și poate că n-aș fi plecat dacă nu mi-ar fi impus „economia” călătoriei.
Următorul obiectiv a fost cimitirul viking de la Lindholm Høje, cu mormintele sale de forma unei bărci, așa cum îi șade bine unui popor al mării să aibă. De acolo am pornit spre Skagen, cea mai nordică localitate din Danemarca.
Plajele de lângă Skagen sunt într-o zonă cu păduri de pini, ce formează un plăcut contrast cu nisipul auriu și cu albastrul mării. De ce oare nu mai umblă nimeni cu șevaletul la subraț pe-aici? Doar adventure bikes și campervans...
Malurile mării mai sunt încă presărate cu buncăre germane ce au făcut parte din Zidul Atlanticului. Am petrecut aici o seară mergând pe jos pe plajă până la cel mai nordic punct al ei, acolo unde se întâlnesc apele Mării Baltice și ale Mării Nordului.
Aceste insule au poate cel mai spectaculos peisaj din câte am văzut până acum. Dacă în Islanda puteam să fac analogii cu alte peisaje alpine sau marine pe lângă care am mai trecut, în Feroe piramidele verzi-negre care ieșeau din mare îmi păreau ceva din vremea Genezei.
A vedea aceste insule de la nivelul apei este cu adevărat impresionant. E un peisaj impunător care îți poate apărea pe rând ca un tărâm al legendelor sau ca un loc înfricoșător.
Feroe este o țară în plină dezvoltare, cu șosele și tuneluri submarine ce conectează aproape toată suprafața arhipeleagului, cu peste 100.000 de mașini și din ce în ce mai puține bărci. Doar ici-colo mai vezi câte o fermă tradițională, o casă cu acoperiș de iarbă, sau un mic cartier de case vechi. De la un capăt la altul drumul trans-insular are cam 100 de km, urmează linia coastei sau urcă în zone cu aspect alpin.
Dar drumurile pe uscat nu erau caracteristice vikingilor, trebuia să fiu pe mare ca să simt cumva istoria locului. Am ieșit împreună cu un grup de turiști pe un trauler vechi și am pescuit și eu un eglefin. Atunci am înțeles cum se trăia pe aceste insule pustii. Din recolta Atlanticului...
