Atitudinea potrivită vs. motivația nepotrivită pentru moto

 
O temă sensibilă înainte de startul oficial al sezonului moto: de ce unii elevi învață să conducă motocicleta, iar alții abandonează?
Nu dezbatem aptitudinile, ci motivele personale. Este evident că o motivație bună te poate face să treci peste anumite praguri, iar una nepotrivită te poate face să abandonezi, deși ai aptitudini. Această axiomă este aplicabilă oricărui domeniu. 

Atitudinea potrivită
a unui elev se vede de la prima ședință în poligon: persoana își dorește să conducă, se vede deja „acolo”, dincolo de birocrația școlii și a examinării, se vede mergând pe motocicletă. Motivele interioare sunt diverse, și nu vrem să dăm o listă aici, pentru că ați lua-o ca fiind exhaustivă, iar noi nu am putea avea niciodată pretenția că știm care sunt (toate) motivele acelea bune. Ce observăm în principal la o persoană cu atitudinea potrivită este că se bucură de fiecare moment petrecut pe motocicletă. Se bucură, asta e!

Motivația nepotrivită
a unei persoane nu se observă cu ochiul liber de la prima ședință.
În general, persoanele care abandonează nu sunt lipsite cu totul de abilități, doar că, pe măsură ce se scurg ședințele, ceva nu merge... Ce anume? Nu știm, pentru că nu suntem atestați ca psihologi.
În acest caz am vrea să prezentăm o listă cu motivații personale care nu au funcționat, motivații nepotrivite care au cauzat „abandonul motociclismului”, din timpul școlii sau după obținerea permisului:

• Relația cu familia: „am făcut un pariu cu tata că și eu pot lua permisul moto”, „tata l-a susținut pe fratele meu să conducă, iar pe mine, că sunt fată, m-a lăsat de-o parte”,  „părinții nu m-au lăsat să-mi iau bicicletă până la 30 de ani, ca să nu mă lovesc, și acum vreau să le arăt că merg pe motocicletă”, „fiul meu merge pe motocicletă și vreau să mă țin după el”, „în familie avem toți permis și trebuie să iau și eu, dar nu-mi place și nu mă simt în siguranță”;
• Relația de cuplu: „fostul m-a abandonat și vreau să-i arăt că merg și singură pe motocicletă”,  „prietena mea e o tipă super care merge pe motocicletă, vreau să-i arăt că pot și eu”, „fostul a intrat într-o relație cu o tipă care merge pe motocicletă”, „părinții prietenei mele sunt motocicliști, și vreau să le-arăt că și eu sunt”, „prietenul meu merge pe motocicletă și el m-a adus la școală”, „tocmai am divorțat”;
• Statutul social: „vreau să le-arăt colegilor de școală cât de repede merg cu motorul”, „vreau dovedesc că pot face și eu ce fac bărbații”, „vreau să agăț mai ușor”, „vreau să arăt colegilor de serviciu și prietenilor că pot lua permisul moto și la vârsta asta”, „vreau să fiu adventure tourer”;
• Hobby: „stau mult la birou și m-am hotărât să fac ceva cu mâinile”, „plec în vacanță peste o lună”, „voiam să mă mai apuc de ceva sport” etc. etc.

Nu înseamnă că dacă cineva are un astfel de motiv pentru a face școala nu este capabil(ă) să obțină permisul, înseamnă doar că e mai puțin probabil să meargă cu motorul după...

Înscrieți-vă la școală orice motiv ați avea, dar bucurați-vă! Bucurați-vă de mersul cu motocicleta și restul vă va veni de la sine:
vi se vor deschide alte porți, vor intra oameni noi în viața voastră, veți avea prieteni noi, veți vedea locuri noi, veți visa vise noi...

Bucurați-vă!

Foto: HeyMoto 

Text: Alex Cercel