„În direcția greșită”

 

O lectură de vară, una dintre cele bune despre călătorii moto, este „Going the wrong way”, 
a autorului irlandez Chris Donaldson. Ce are nou această călătorie față de alte povești cu motoare? În primul rând autorul nu ajunge unde își propune, nici măcar după ce schimbă ruta, în al doilea rând face toată această călătorie pe o motocicletă sport - un superb Moto Guzzi Le Mans, și în al treilea participă într-o cursă de iahturi transatlantică fără niciun fel de experiență. Perioada în care a călătorit este 1979 - 1981, cartea a apărut însă 2020 și se află acum la a doua ediție. 

Cronologic vorbind, această carte umple golul dintre întoarcerea lui Ted Simon („Jupiter's Travels”) și plecarea lui Elspeth Beard („Lone Rider”). În plus, vă deschide o fereastră către lumea de atunci, cu atentatele din Belfast, revoluția islamică din Iran, amenințările arabe asupra Israelului, colonizarea forțată a Palestinei, frumusețea pură a Africii, corupția post-colonială, camaraderia navigatorilor pe oceane, diversitatea Americii de Nord și sălbăticia celei de Sud. Peste acestea autorul presară incorectitudine politică, consum de stupefiante, umor englezesc și povești de dragoste.

De ce „În direcția greșită”? Pentru că tânărul Chris a vrut inițial să plece în Australia, inspirat de un articol de ziar în care se spunea că un tip a reușit să ajungă acolo pe motocicletă. În ciuda opoziției părinților și prietenilor, Chris se aruncă în necunoscut, pe un motor nepotrivit. Nici nu apucă să părăsească insulele britanice când află de la televizor de revoluția iraniană. Ruta Hippie, pe care au bătătorit-o mii de occidentali în anii '60-'70, ce trecea prin Balcani, Turcia, Iran, Pakistan, India, către insulele din Sud-Estul Asiei, era acum închisă. 

Chris pleacă totuși spre Balcani, se învârte prin Orientul Mijlociu, prin zone de război, apoi se hotărăște să treacă în Egipt și să traverseze Africa, pe ruta Orientală. Campează în umbra piramidelor, se bucură de frumusețea și simplitatea oamenilor de pe malurile Nilului și se alătură unei caravane pestrițe pentru a traversa Sahara. Tineri olandezi și danezi cu dube Volkswagen, englezi cu un Land Rover și americani de vârsta a treia cu un Datsun de oraș, fac cu toții eforturi supraomenești ca să împingă zilnic vehiculele prin nisip, dar se bucură și de nopțile magice din deșertul Nubian. 

Traversarea Africii a fost pentru autor o hărțuire continuă, o experiență care l-a epuizat, dar care l-a și călit până la finalul ei. Ajuns în Africa de Sud fără bani și fără posibilitatea de a continua spre India, se înscrie, la cacealma, ca membru al echipajului într-o cursă transoceanică. Destinația finală era Rotterdam, dar sponsorul echipei, o companie de transport, îl ajută să-și livreze motocicleta: „ - Unde?” „- În, mm... State?” Și așa începe, spre disperarea părinților, a doua parte a acestei călătorii fără țintă. Se gândește la sudul Americii de Sud, dar după câteva aventuri diverse, și aventuri cu „diverse”, sfârșește, bolnav și fără bani, în Bolivia. Printr-o telegramă cerșește unui prieten posibilitatea de a se întoarce acasă, promițându-i „cartea”.
Abia anul trecut a apărut cartea și abia anul acesta, după ce va participa la Overland Event, autorul va pleca în sfârșit spre Australia. Niciodată nu e prea târziu...

Foto: Chris Donaldson
Text: Alexandru Cercel