Punem pe tablă, în două episoade, prejudecăți comune: șoferi vs. motocicliști și instructori moto vs. elevi. Astăzi vorbim despre „șoferi răi” și „motocicliști buni”.
E foarte ușor să ai prejudecăți atunci când faci parte dintr-o singură categorie, ai doar permis de categoria A, sau doar permis de categoria B, iar „ceilalți” reprezintă adevăratul pericol în trafic! Trebuie să fim de acord că sunt destui conducători cu un comportament corect și destui inconștienți sau rău intenționați. Unii dețin ambele categorii și merg bine, alții dețin ambele categorii și ...degeaba. Dar să discutăm câteva exemple:
O situație comună în care putem presupune de la început că motociclistul este victima. Șoferii au sensibilitate scăzută la vederea unei motociclete - apreciază că acest vehicul are un volum redus, viteză scăzută și este un participant minoritar la trafic. Senzația din interiorul mașinii este clar una de siguranță, comparată cu cea de vulnerabilitate, de la ghidonul motocicletei. Am putea concluziona că pentru șoferi e mai ușor să fii „egoist” - te simți în siguranță, simți că deții controlul, consideri că nu ești un pericol pentru ceilalți. Poți simți chiar un dezinteres total pentru restul participanților la trafic, doar pe baza „statutului” oferit de vehiculul propriu.
Ok, am condamnat total șoferii, dar putem să privim și altfel din spatele volanului: acolo unde nu ai vizibilitate deloc este necesar să intri puțin pe banda întâi, iar motociclistul începător, circulând cu prioritate, este nesigur, nu are control asupra motocicletei și reacționează impulsiv.
Într-o altă situație un motociclist experimentat, sigur pe sine, rulează cu viteză excesivă, nu reduce în intersecții, nu își lasă timp de reacție. Șoferul care traversează o intersecție în afara localității, având „cedează trecerea”, se asigură, nu vede nimic la orizont, dar până să termine manevra este declarat vinovat. E foarte ușor de pus etichete, e foarte greu de crezut că și noi putem fi vinovați... doar ceilalți!
„Donatori de organe!”
strigă des șoferii pe geamul întredeschis al vehiculului, când cineva s-a strecurat cu motocicleta printre benzi.
E doar o răbufnire a unui om stresat și surprins. În ciuda numărului mare de deținători de categoria A, nu sunt foarte mulți motocicliști prezenți zilnic în traficul urban, iar raritatea aceasta îi face de fapt să nu fie prezenți în mentalul colectiv. Nu există încă un cod de conduită, membrii ambelor tabere sunt nervoși și au dreptate!
Este încadrarea între benzi o infracțiune? Nu. Este încadrarea între benzi un drept? Nu. Este doar un comportament tolerat în toate țările cu o prezență moto importantă. Dar cine este vinovat, șoferul care schimbă banda sau virează fără să se asigure, sau motociclistul care face slalom printre benzi cu peste 50 km/h? Pentru a fi protejați de șoferi, motocicliștii trebuie să păstreze traiectorii drepte când se află între benzi, să se poziționeze astfel încât să fie văzuți, să nu facă slalom, să nu circule cu mai mult de 30 km/h între benzi. Când motocicliștii circulă folosind traiectorii predictibile în mediul urban, șoferii le fac adesea loc. Respectul este reciproc.
Foto: HeyMoto
Text: Alex Cercel