YAMAHA NMAX 125: UNA CU ORAȘUL - DUAL MOTORS

Sep 29, 2021

„No Country for Pedestrians”

 
Parcă era și un film sau ceva de genul... în sfârșit, postarea aceasta se vrea a fi o pledoarie pentru acordarea de prioritate pietonilor de către motocicliști, și pentru crearea de mai mult spațiu pietonal de către primărie. Cum nu putem avea pretenția să influențăm primăria, pentru că primarii nu citesc, semnează, ne vom concentra pe ce putem face noi pentru această categorie de persoane aflată pe cale de dispariție în orașul nostru - pietonii. 


Ce se întâmplă, conducătorule?
Dacă ne aflăm la ghidonul unui vehicul observăm că pietonii sunt o pacoste: sunt nehotărâți, sunt mulți când avem treabă, sunt foarte mulți când vrem să virăm dreapta, plonjează din orice poziție spre refugiile de transport în comun, planează mereu în intersecții, pândind ca niște păsări de pradă momentul în care să se năpustească asupra unui hoit de zebră bucureștean. Daaar, dacă ne deplasăm pe jos (se mai poate întâmpla), observăm că nimeni nu ne acordă prioritate, toată lumea ne taie calea, toată lumea se grăbește, iar trotuarele sunt micșorate pentru a acorda prioritate... vehiculelor parcate.
Ca pietoni suntem mereu înghesuiți și ni se transmite subliminal mesajul că nu mai avem ce căuta pe stradă, pe jos. De aici și titlul. 

Ce putem face, motociclistule?
Un obicei bun, pe care îl recomandăm din școală, este reducerea vitezei în apropierea trecerilor de pietoni. La orele de conducere în trafic mulți elevi procedează astfel: privesc doar înainte, sesizează zebra, nu iau nicio măsură.
În ultimul moment apare și pietonul. Fie că e ascuns după o mașină parcată, fie că este în câmp (vizual) deschis, fie că ne deplasăm cu 35 km/h, fie că ne deplasăm cu 15 km/h, reacția cea mai comună este: „e, oricum nu mai aveam timp”, urmată de întrebarea, la fel de comună: „dar e ok, că nu pusese piciorul pe trecere, nu?”

Pentru a putea frâna la momentul potrivit, pregătiți-vă dinainte. Împingeți maneta de accelerație în față, scanați dintr-o privire ambele laturi ale zebrei, apoi decideți dacă este nevoie să frânați sau puteți merge mai departe. Formarea acestui obicei ne ajută să reacționăm și în alte situații periculoase: reducerea vitezei mărește timpul necesar luării deciziilor!

Apoi exersați frânarea cu ambele frâne (cred că am mai spus-o). Lipsa exersării în poligon a opririi / încetinirii cu ambele frâne, duce la ezitări în situații reale în trafic. Nesiguranța în conducerea motocicletei, neîncrederea că poți opri când ai nevoie, formează concepția că nu se mai poate face nimic într-o situație periculoasă. Bineînțeles că nu este așa, dar este nevoie de e-xer-ci-țiu

Haideți, încercați, faceți un pieton fericit...


Text: Alex Cercel